O VARĂ FĂRĂ SFÂRŞIT: O poveste cu tâlc/ Gradinarul si Moartea, inainte si dupa Jean Cocteau

Polenizari poetico-metafizice: Gradinarul si Moartea, inainte si dupa Jean Cocteau

In 1923, scriitorul francez Jean Cocteau publica un roman intitulat Le grand écart. La inceputul capitolului II, cititorul dă peste urmatorul pasaj:

“La carte de notre vie est pliée de telle sorte que nous ne voyons pas une seule grande route qui la traverse, mais au fur et à mesure qu'elle s'ouvre, toujours une petite route neuve. Nous croyons choisir et nous n'avons pas le choix.”

Urmeaza o scurta povestire, fara indicarea sursei:

“Un jeune jardinier persan dit à son prince:

—J'ai rencontré la mort ce matin. Elle m'a fait un geste de menace. Sauve-moi. Je voudrais être, par miracle, à Ispahan ce soir.

Le bon prince prête ses chevaux. L'après-midi, ce prince rencontre la mort.

—Pourquoi, lui demande-t-il, avez-vous fait ce matin, à notre jardinier, un geste de menace?

—Je n'ai pas fait un geste de menace, répond-elle, mais un geste de surprise. Car je le voyais loin d'Ispahan ce matin et je dois le prendre à Ispahan ce soir.”

Gestul de amenintare (care, de fapt, exprima surpriza) l-a impresionat pe scriitorul argentinian Jorge Luis Borges, mare amator de orientalisme cu talc metafizic. Doua antologii (Histoires courtes et extraordinaires si Anthologie de la littérature fantastique) publicate de Borges dupa 1953, reproduc cu fidelitate pasajul din Jean Cocteau. 40 de ani mai tarziu, eruditul scriitor (tot argentinian) Alberto Manguel, reproduce si el povestirea din textul lui Cocteau in Black Water:The Book of Fantastic Literature, London, Flamingo, 1994, p248.

Care sa fi fost sursa de inspiratie a autorului francez? O mie si una de nopti? Poetul sufi Rumi? Talmudul babilonian? La inceput, ideea unei creatii proprii a parut ipoteza cea mai plauzibila.

Dar nu pentru multa vreme.

Această poveste (aparent de origine arabă, sau persana) despre inevitabilitatea morţii si incapacitatea omului de a-şi evita destinul, a fost rescrisă de scriitorul si dramaturgul englez William Somerset Maugham către finalul piesei sale de teatru "Sheppey."

"Le rendez-vous à Samarra"

(tel que raconté par W. Somerset Maugham, 1933)

(C’est la Mort qui parle):

Il y avait un marchand à Bagdad qui envoya son serviteur au marché pour acheter des provisions et peu de temps après le serviteur revint, blanc et tremblant, et dit : Maître, tout à l'heure alors que j'étais sur le marché, j'ai été bousculé par une femme dans le foule et quand je me suis retourné, j'ai vu que c'était la Mort qui me bousculait. Elle m'a regardé et a fait un geste menaçant, maintenant, prêtez-moi votre cheval, et je m'éloignerai de cette ville et éviterai mon destin. J'irai à Samarra et là la Mort ne me trouvera pas. Le marchand lui prêta son cheval, et le domestique le monta, et il planta ses éperons dans ses flancs et aussi vite que le cheval pouvait galoper, il alla. Alors le marchand est descendu au marché et il m'a vu debout dans la foule et il est venu vers moi et a dit : Pourquoi as-tu fait un geste de menace à mon serviteur quand tu l'as vu ce matin ? Ce n'était pas un geste menaçant, J'ai dit que ce n'était qu'un début de surprise. J'ai été étonné de le voir à Bagdad, car j'avais rendez-vous avec lui ce soir à Samarra.

In 1934 un tanar scriitor american, John O’Hara, publica un roman intitulat Appointment in Samarra. Pe pagina de garda, autorul plaseaza ca motto un pasaj din piesa lui W. Somerset Maugham intitulata Sheppey (1933), fara a uita sa precizeze sursa.

“Odată, un negustor din Bagdad şi-a trimis servitorul la piaţă să cumpere de-ale mâncării dar, nu după multă vreme, acesta s-a întors, alb la faţă şi tremurând din toate încheieturile, şi i-a spus, "Stăpâne, chiar acum, când era în piaţă am fost înghiontit de o femeie din mulţime şi, când m-am întors către ea, am zărit că însăşi moartea mă înghiontise. S-a uitat la mine şi a făcut un gest de ameninţare. Te rog, împrumută-mi calul tău, şi voi pleca cât pot mai repede din acest oraş pentru a scăpa de o soarta întunecată. Voi merge la Samarra, şi acolo moartea nu mă va găsi." Negustorul i-a dat calul său, servitorul a încălecat pe el, şi-a înfipt pintenii în coastele sale, iar acesta a pornit în galop, cât de iute putea.

Apoi, negustorul s-a dus în piaţă, m-a zărit în mijlocul mulţimii, a venit la mine şi mi-a zis, "De ce ai făcut un gest de ameninţare spre servitorul meu atunci când l-ai zărit, în această dimineaţă?" "Nu a fost un gest ameninţător," i-am răspuns, "a fost numai o tresărire de surpriză. Am fost uluită să-l văd în Bagdad, pentru că aveam o întâlnire cu el în noaptea asta în Samarra."
===========================================================

Textul motto-ului in engleza

Death replies:

"There was a merchant in Baghdad who sent his servant to market to buy provisions and in a little while the servant came back, white and trembling, and said, Master, just now when I was in the marketplace I was jostled by a woman in the crowd and when I turned I saw it was Death that jostled me. She looked at me and made a threatening gesture; now, lend me your horse, and I will ride away from this city and avoid my fate. I will go to Samarra and there Death will not find me. The merchant lent him his horse, and the servant mounted it, and he dug his spurs in its flanks and as fast as the horse could gallop he went. Then the merchant went down to the market-place and he saw me standing in the crowd and he came to me and said, Why did you make a threatening gesture to my servant when you saw him this morning? That was not a threatening gesture, I said, it was only a start of surprise. I was astonished to see him in Baghdad, for I had an appointment with him tonight in Samarra."

Nu se ştie când şi unde a gasit William Somerset Maugham această poveste. Deşi nu îi citează sursa, este probabil să o fi aflat de-a lungul uneia din numeroasele lui călătorii. Unii cercetători sunt de părere că îşi are originea într-o povestire populară arabă sufită din secolul al IX-lea, purtând titlul "Când moartea a venit la Bagdad."
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Specialistii acorda probabilitatea cea mai mare ipotezei Rumi, poet persan din secolul al XIII-lea.

Jalāl al-Dīn Muḥammad Rūmī, cunoscut si sub numele de Mevlânâ/Mawlāna (30 September 1207 – 17 December 1273) a lasat posteritatii o carte intitulata Mathnawi (Cuplete spirituale) alcatuita din 6 volume. In primul volum se gaseste o povestire versificata a carei actiune se petrece la curtea regelui biblic Solomon:

(Trad. franceza simplificata)

14. AZRAËL ET LE ROI SALOMON

« Sauve-moi, roi ! cria le courtisan de Salomon. "L'ange de la mort m'a regardé avec colère sur la place du marché !"

"Je ne peux pas vous sauver d'Azraël", répondit Salomon.

« Ordonne aux vents de me transporter en Inde ; comme ça je m'évaderai.

Salomon commandait aux vents ; pfuit… les vents ont transporté l'homme en Inde.

Le lendemain, Azraël visita la cour de Salomon.

"Pourquoi avez-vous regardé mon courtisan avec tant de colère qu'il s'est enfui en Inde?" demande Salomon.

"Je n'étais pas en colère contre lui," répondit Azrael. "J'étais simplement étonné de le voir là-bas parce que je savais qu'il était destiné à mourir plus tard dans la journée en Inde."

-----------------------------------------------------------------------------------------

Dar nici o certitudine nu e absoluta in campul culturii universale, taram al polenizarilor incrucisate in timp si spatiu. Iata de ce:

O versiunea mult mai veche a poveştii apare în Talmudul Babilonian, care a fost compilat între al III-lea şi al V-lea secol.

La curtea regelui Solomon traiau doi scribi etiopieni Elihoref şi Ahiah, fii ai lui Shisha. Într-o zi, Solomon a băgat de seamă că Îngerul Morţii, care se strecurase in palatul sau, arăta întristat. Solomon l-a întrebat: "De ce eşti trist?" El i-a răspuns, "Pentru că mi s-a poruncit să-i iau pe cei doi etiopieni care locuiesc aici." Solomon şi-a pus demonii să-i ducă pe scribi în oraşul Luz (un oraş legendar în care nu murea nimeni). Cu toate astea, imediat ce-au ajuns la porţile oraşului Luz, ei au murit. A doua zi, Solomon a observat că Îngerul Morţii era fericit, aşa că l-a întrebat, "De de eşti atât de fericit?" El i-a răspuns, "Pentru că i-ai trimis pe cei doi chiar în locul unde trebuiau să moară."

===========================================================

Spusa si raspusa, povestea capata noi unduiri stilistice:

Voici un conte arabe

Le vizir et la Mort

Il y avait une fois, dans Bagdad, un Calife et son Vizir. Un jour, le Vizir arriva devant le Calife, pâle et tremblant :

« Pardonne mon épouvante, Lumière des Croyants, mais devant le Palais une femme m’a heurté dans la foule. Je me suis retourné : et cette femme au teint pâle, aux cheveux noirs, à la gorge voilée par une écharpe rouge était la Mort. En me voyant, elle a fait un geste vers moi. Puisque la mort me cherche ici, Seigneur, permets-moi de fuir me cacher loin d’ici, à Samarcande. En me hâtant, j’y serai avant ce soir »

Sur quoi il s’éloigna au grand galop de son cheval et disparut dans un nuage de poussière vers Samarcande. Le Calife sortit alors de son Palais et lui aussi rencontra la Mort. Il lui demanda :

« Pourquoi avoir effrayé mon Vizir qui est jeune et bien-portant ? »

- Et la Mort répondit :

« Je n’ai pas voulu l’effrayer, mais en le voyant dans Bagdad, j’ai eu un geste de surprise, car je l’attends ce soir à Samarcande »

========================================================

Poirot in Siria (in episodul TV, nu si in roman)

Un detectiv subtil (Hercule Poirot-David Suchet) ne invita sa re-ascultam parabola gandita, talmacita, rescrisa si diseminanta de cateva minti stralucite ale Rasaritului si Apusului.

In filmul de televiziune din 2008, realizat dupa romanul scriitorei engleze Agatha Christie Appointment with death (1938), detectivul Poirot ancheteza o crima in Siria. Intr-o discutie cu arheologul lord Boynton, acesta îi nareaza povestea cu Gradinarul si moartea. Poirot intervine si completeaza povestea cu un avertisment abia voalat, cu sensul - de te fabula narratur!

In roman, secventa nu exista, ea fiind imaginata de scenaristul Guy Andrews.

Intalnire cu moartea (Appointment with Death), S. 11 / Ep.4 / 2008

Un om sta intr-o taverna in Damasc. Ridica privirea si vede Moartea, uitandu-se la el, din fundul incaperii. Incepe sa strige: "Dar nu mi-a sosit inca ceasul." Dupa care iese in graba din taverna, incaleca pe cal si o porneste prin desert, spre Samarra. Dupa o vreme, i se face sete si se opreste in mijlocul pustiului. In fata lui, langa o fantana, il astepta Moartea. Vazand pentru a doua oara Moartea in aceeasi zi, omul incepe sa strige, plin de naduf: "Nu se poate. Iar ai venit dupa mine? Doar ce am scapat de tine in Damasc." Moartea isi pune mana pe umarul omului si spune:"Si eu am fost surprinsa sa te vad in Damasc, pentru ca aveam intalnire cu tine in Samarra."

===========================================================

Replica detectivului belgian emigrat in Anglia nemuritoarei doamne (Dame) Agatha Christie (1890-1976) reverbereaza in tacere in urechile care stiu sa asculte (si sa inteleaga, infiorate) talcul povestii cu gradinarul care a vrut sa fenteze Moartea!

===========================================================