Archives du blog

jeudi 22 octobre 2020

Statisticile lui Cain

 Statisticile lui Cain




« Caïn et Abel », panneau en ivoire provenant de la cathédrale de Salerne, v. 1084, Musée du Louvre.

Carte du monde selon le taux d'homicide volontaire par an pour 100 000 habitants, données de l'UNODC les plus récentes pour chaque pays.
  • 0-1
  • 1-2
  • 2-5
  • 5-10
  • 10-20
  • >20
  • https://fr.wikipedia.org/wiki/Liste_des_pays_par_taux_d%27homicide_volontaire
  • ========================================================
  • Gandind abominabilul. Pe marginea unor statistici

    Motto: ”Domnul a zis lui Cain: “Unde este fratele tău Abel?” El a răspuns: “Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?” (Gen.4:9)

    Toate afirmatiile din mesaj (cel anterior si cel de fata) sunt expresia unor perplexitati. Niciuna nu este apodictica (ar fi comic daca ar fi asa.).

    M-a interesat jocul cu geometrie variabila al explicarii unor statistici prin corelarea unor factori cauzali multipli. Am ajuns deseori la  impasuri insolubile (data fiind informatia mea precara si formatia mea de diletant)  si la  solutii aproximative (partiale sau carpite) care apar in orice  interpretare deschisa (nu mono-directionata) a datelor unei mega-probleme, de dimensiuni vaste.  

    ========================================================

    Se da o tema de cercetare: -Explicati rata anuala de omucideri in mai multe tari, coreland-o cu o suma de factori favorizanti / defavorizanti, de ex. religia (persoane practicante / non practicante / indiferente, atee), nivelul de trai, regimul politic (stat de drept / dictatura), etnicitatea, “rasa”, statutul de minoritar-majoritar, situatia de emigrant (vechi sau recent), varsta, sexul, cadrul legislativ (permisiv sau non permisiv in privinta comertului cu arme), mediul urban / rural, situarea geografica (in aceeasi zona, pe acelasi continent sau pe continente diferite). Lista ar putea continua pana la nivele microscopice.

    Sursa de date primare

    Statistica ONU (2016) privind starea criminalitatii  pe glob

    O suma de perplexitati.

    Procedeul uzual este comparatia (intre doua entitati statale sau mai multe). Dar cum operam cu acest instrument? Folosim analogii in defavoarea diferentelor sau invers? Ierarhizam factorii cauzali? Conform carei reguli? Facem abstractie de cliseele generice (tari “violente” versus “tari pasnice” sau le folosim ca elemente supraordonate analizei factuale?

    Prima perplexitate: putem face o analiza care ia in considerare toate elementele sau putem lucra si cu unul singur extras din lista?

    Alte perplexitati:

    Analiza o facem pe baza unei statistici anuale sau pluri-anuale? (trend secular, decenal, etc.)

    Cum stim daca un element este favorizant sau defavorizant (amplifica sau scade rata omuciderilor)?

    Un exemplu: statistica confesiunilor in SUA: 38% protestanti /21% catolici. Trebuie adus in discutie doar elementul preponderentei la nivel global sau si cel la nivel local (catolicii sunt majoritari in marile orase).

    E adevarat ca 2/3 din crestinii americani sunt protestanti, dar marile orase din NE (mai ales New York, Boston, Philadelphia, zona marilor lacuri - Chicago, Milwaukee, coasta de Vest, Los Angeles, San Francisco, in sud - New Orleans, orasele cu majoritate etnica hispanica: Miami, San Antonio) sunt preponderent catolice. Rata omuciderilor in marile metropole e mai mare decat cea din zonele extra-urbane.

    Inca o perplexitate: conform statisticilor din 2017, in SUA sunt 38 % protestanti, 21 % catolici, 20 % fara religie. As fi curios sa stiu care e incidenta criminalitati in aceasta din urma categorie, comparativ cu cea din primele doua.

    ========================================================

    Sa luam un alt termen de comparatie: SUA: 5,4 omucideri la 100.000 de loc. si 17.750 omucideri (cifra din 2016; n.n. majoritatea datelor sunt din 2016)  si Canada: 1,7 la 100.000 de loc /611 de cazuri. Situatia raportului catolici / protestanti e inversata fata de cea din SUA, vecina de la sud: In Canada sunt 38,5% catolici si 23,5% protestanti. Raportul de omucideri e  de cca trei ori mai mic in Canada.

    Analogiile SUA / Canada (istorice culturale lingvistice etc.) sunt evidente. Care sunt factorii care introduc disanalogia?

    ========================================================

    Situarea geografica este un factor univoc de interpretare?

    Sa comparam 3 tari: Mexic, Peru si El Salvador

    Mexicul are o rata de 19,3 la 100.000 de loc. (24.599 de omucideri), in 2016),  Peru (aproximativ din acelasi areal geografic, etnic, lingvistic si religios cu  7,7 la 100.000  / 2435 omucideri, de 2,5 ori mai putin.

    El Salvador cu 82,8 la 100.000 de loc. /5.257 cazuri, ocupa  locul I in lume in neagra statistica a criminalitatii  (de cca 4 ori mai mare decat cea a Mexicului si de cca 10 ori mai mare decat cea din Peru). Cum explicam diferentele?

    ========================================================

    Sa introducem si elementul cauzal regim politic:

    Cuba: 5,0 omucideri la 100.000 de locuitori / 572 cazuri). Aici putem introduce elementul explicativ:sistem politic autoritar. Ar fi interesant de comparat rata din 2016 cu rata criminalitatii din perioada pre-castrista.

    Perplexitati legate de factorul politic si de controlul statului asupra cetatenilor

     Mega-state: SUA si Rusia

    Statele Unite (stat de drept) inregistreaza 5,4 omucideri la 100.000 si 17.750 de cazuri,  in timp ce Rusia (regim autoritar cu elemente totalitare) are de doua ori mai multe cazuri: 10,8 omucideri la 100.000 de loc.  / 15.561cazuri  

    Problema armelor. Intro logica de prima instanta, acolo unde sunt multe arme trebuie sa fie si multe crime (SUA au o rata mare a criminalitatii pentru ca controlul vanzarilor de arme letale este lax). Sunt tari unde controlul armelor in posesia civililor e mult mai strict (Rusia) si totusi, criminalitatea in Rusia e de doua ori mai mare. Care e explicatia?

    Factorul religios: tari cu aceeasi religie (confesiune) majoritara.

    Romania si Grecia, ambele ortodoxe

    Romania: 1,3  la  l00.000 de loc. /247 cazuri. Grecia: 0,8 omucideri la 100.000 de loc.  (84 de cazuri),  de doua ori mai putin.

    Sa privim o situatie analogica si mai pronunata:

    Moldova 3,2  / 130 cazuri: de trei mai mult ca in Romania (tara ortodoxa, limba comuna, etc.). Cum se explica diferenta?

    Situatii regionale

    Italia e o tara hiper-catolica (peste 85 % din populatie). Rata criminalitatii: 0,7 / la 100.000/400 de cazuri. Sudul intens catolic se confrunta de mult timp cu o rata a criminalitatii (Mafia, Camorra, N’Dragheta) foarte mare comparativ cu restul tarii.

    Polonia este o tara  cu veche traditie catolica. Rata 0,7  / cazuri: 256

    Franta e tot o tara catolica (52% crestini-din care 48% catolici, 34% fara, islam 3%).  Rata:1,4  / 875 Explicatia diferentei? Sa fie vorba de raportul secularizare vs. religie integrista?

    Sa fie vorba de opozitia stat liberal / stat in curs de teocratizare?

    Comunitatile de imigranti sunt un focar de criminalitate? Este teza favorita a populistilor de dreapta.

    Sa comparam Germania cu Romania. In Romania, nr. de imigranti este in jur de 100.000 – (statistici aproximative din ultimii ani)

    In Germania (conform indicatorului sintetic Persoane provenite din imigratie - care cuprinde persoane cu sau fara cetatenie germana, nascuti in Germaniei sau in alta tara -: 17. 118.000 persoane.

    Rata criminalitatii in Germania este de 1,2 la 100.000 de loc. /963 de cazuri). In Romania de 1,3 /  247 cazuri. Procentele de 1,2 si 1,3 sunt aproape identic dar diferenta din raportul - 17 milioane / 100.000 este astronomica.

    Danemarca e o tara protestanta (71,1 luterani, 0,7 Romano catolici). Rata criminalitatii: 1 la 100.000 loc /  56 cazuri.   Procentul de emigranti este foarte mare.

    Ungaria :catolici-54,5% fata de 19,5 protestanti (calvini). Rata criminalitatii: 2,1 / 202 cazuri. Imigratia e strict controlata (doctrina de stat) si totusi, rata criminalitatii este de doua ori mai mare decat in Danemarca, tara cu sistem liberal si mult peste Romania, (1,3)

    ========================================================

    Din analiza incrucisata a datelor ne dam seama ca metoda comparativa bazata pe un singur criteriu duce la impas, trebuind asociata (coroborata) cu alti factori sau macar ponderata prin referire la ceilalti factori, a caror incidenta (favorizanta /defavorizanta) e variabila.

    Din aceasta cascada de perplexitati, aporii, surprize, situatii inversate, am invatat ca lectia lui Iov est actuala: Voi pune mâna mea pe gura mea. / Am vorbit o dată, dar încă o dată nu voi mai vorbi (Cartea lui Iov, 40:4-5).

    ========================================================

    Si pentru a incheia intr-o nota, totusi, mai senina, iata ce mai aflam din statistica ONU :

    In patru tari: Lichtenstein, Monaco, Nauru (Oceania),Vatican, s-au inregistrat 0 omucideri (procentual) si 0 cazuri.

    Se vede treaba ca aceste tari  au interiorizat mai bine decat altele preceptul crestin: Sa nu ucizi!

     ========================================================

  •    Rembrandt, Moïse brisant les Tables de la loi, 1659, Gemäldegalerie, Musées d'État de Berlin


d'après Philippe de Champaigne, Moïse présentant les Tables de la Loi, XVIIe s., Amiens, musée de Picardie.
==========================================================







dimanche 11 octobre 2020

Tony Judt (1948 - 2010) / Penser le XXe siècle

 












Tony Judt

Tony Judt (2 janvier 1948 à Londres - 6 août 2010 (à 62 ans) à New York) est un historien, écrivain et professeur britannique. Spécialiste de l'Europe et directeur de l'Erich Maria Remarque Institute de l'Université de New York (directeur dès 1995), il contribua fréquemment à la New York Review of Books.

Biographie

Né en 1948, Tony Robert Judt est élevé dans l'East End de Londres par une mère, Stella Sophie Dudakoff (Londres, 1921), dont les parents (Jeannette Greenberg et Solomon Dudakoff) avaient émigré de Russie et un père belge, Joseph Isaac Judt (passeport Nansen, né à Anvers, en 1907, de Ida Avigail et Enoch Yudt), qui descend d'une lignée de rabbins lituaniens.

Judt suit les cours de l'Emanuel School (en), obtient un Bachelor of Arts (BA) en 1969 puis un PhD d'histoire de l'Université de Cambridge en 1972.

Comme beaucoup de parents juifs de l'après guerre vivant en Europe, sa mère et son père ne sont pas pratiquants, mais ils l'envoient néanmoins à l'école d'Hébreu et le baignent dans la culture yiddish de ses grands-parents. Poussé par ses parents, Judt s'intéresse à la politique israélienne dès l'âge de 15 ans. Il participe à la promotion de l'immigration des juifs britanniques vers Israël, sous la direction de Zvi et Maya Dubinski, en faisant des séjours en kibboutz (1963, 1966, 1967). En 1966, ayant obtenu une entrée anticipée au King's College, il prend une année sabbatique et part travailler au kibboutz Machanaim. Lorsque Nasser expulse les troupes des Nations unies du Sinaï en 1967 et qu'Israël mobilise en préparation de la guerre, comme beaucoup de juifs européens, il se porte volontaire pour remplacer les membres du kibboutz qui ont été mobilisés, puis pour aider l'armée israélienne pendant la Guerre des Six jours. Pendant et après la Guerre des Six Jours, il travaille comme chauffeur et traducteur pour l'armée israélienne.

Mais après cette guerre, la conviction sioniste de Judt s'émousse. « J'y suis allé avec l'idéal de fonder une société socialiste et un pays communautaire par le travail » déclare Judt. Le problème, il commence à le croire, est que cette vision est « remarquablement inconsciente du peuple qui fut chassé du pays et souffre dans des camps de réfugiés afin de rendre possible cet idéal. »2

Judt reste jusqu'à fin 2003 un contributeur régulier de The New Republic, un magazine modéré pro-israélien. Cependant son article du 23 octobre dans la New York Review of Books en faveur d'un État bi-national en Palestine, lui vaut d'être chassé des colonnes de The New Republic et condamné par son éditeur, Leon Wieseltier (en), et d'autres commentateurs pro-israéliens. Il est alors l'objet d'une campagne le présentant comme antisémite. L'Anti-Defamation League intervient auprès du consulat polonais à New York afin de faire annuler une conférence qu'il devait donner en Pologne3.

En septembre 2008, lui est diagnostiquée une sclérose latérale amyotrophique. À partir d'octobre 2009, il est paralysé en dessous du cou4,5 Il meurt le 6 août 20106 des complications de sa maladie.

Publications

en anglais

Socialism in Provence 1871-1914 : A Study in the Origins of the Modern French Left, Cambridge University Press, 1979. (ISBN 0-521-22172-2)

Marxism and the French Left : Studies on Labour and Politics in France 1830-1981, Clarendon, 1990 (ISBN 0-19-821578-9)

Past Imperfect: French Intellectuals, 1944–1956, University of California Press, 1992. (ISBN 0-520-07921-3).

A Grand Illusion ? : An Essay on Europe, Douglas & McIntyre, 1996. (ISBN 0-8090-5093-5)

The Burden of Responsibility : Blum, Camus, Aron, and the French Twentieth Century, University of Chicago Press, 1998. (ISBN 0-226-41418-3)

Postwar : A History of Europe since 1945, Penguin Press, 2005

Reappraisals. Reflections on the Forgotten Twentieth Century, Penguin Press, 2008

Ill fares the land, Penguin Books, 2011, 256 p. (ISBN 978-0143118763)

The Memory Chalet, William Heinemann, 2010, 240 p. (ISBN 978-1594202896)

en français

La Reconstruction du Parti socialiste (1921-1926), Paris, Presses de la Fondation nationale des sciences politiques, coll. « Travaux et recherches de science politique » (no 39), 1976, IV-231 p. (ISBN 2-7246-0338-9, présentation en ligne [archive]), [présentation en ligne [archive]], [présentation en ligne [archive]].

Édition de son mémoire de doctorat à l'Université de Cambridge.

Le marxisme et la gauche française : 1830-1981 [« Marxism and the French Left : Studies on Labour and Politics in France 1830-1981 »], Hachette, 1991 (ISBN 978-2010125546)

Un passé imparfait : Les intellectuels en France 1944-1956 [« Past Imperfect: French Intellectuals, 1944–1956 »], Fayard, 1992, 404 p. (ISBN 978-2213029818)

La responsabilité des intellectuels : Blum, Camus, Aron [« The Burden of Responsibility : Blum, Camus, Aron, and the French Twentieth Century »], Calmann-Lévy, 2001, 255 p. (ISBN 978-2702132036)

Après-Guerre : Une histoire de l'Europe depuis 1945 [« Postwar : A History of Europe since 1945 »], Armand Colin, 2007, 1018 p. (ISBN 978-2200346171) ; réédition poche Fayard/Pluriel, 2010, 1032p. (ISBN 978-2818501009)

Retour sur le xxe siècle : Une histoire de la pensée contemporaine [« Reappraisals: Reflections on the Forgotten Twentieth Century »], Éditions Héloïse d'Ormesson, 2010, 618 p. (ISBN 978-2350871462) ; réédition poche Flammarion Champs Essais, 2012, 647 p. (ISBN 978-2081284470)

Contre le vide moral : Restaurons la social-démocratie [« Ill fares the land »], Éditions Héloïse d'Ormesson, 2011, 208 p. (ISBN 978-2350871769)

Le Chalet de la mémoire [« The Memory Chalet »], Éditions Héloïse d'Ormesson, 2012, 205 p. (ISBN 978-2350871578)

Penser le XXe siècle : avec la collaboration de Timothy Snyder [« Thinking the Twentieth Century »], Éditions Héloïse d'Ormesson, 2015, 522 p. (ISBN 978-2350873374)