Polenizari
poetico-metafizice: Gradinarul si Moartea,
inainte si dupa Jean Cocteau
In 1923, scriitorul francez Jean Cocteau publica
un roman intitulat Le grand écart. La inceputul capitolului II, cititorul dă peste
urmatorul pasaj:
“La carte de notre vie est pliée de telle sorte que nous ne voyons pas
une seule grande route qui la traverse, mais au fur et à mesure qu'elle
s'ouvre, toujours une petite route neuve. Nous croyons choisir et nous n'avons
pas le choix.”
Urmeaza o scurta povestire, fara indicarea sursei:
“Un jeune jardinier persan dit
à son prince:
—J'ai rencontré la mort ce
matin. Elle m'a fait un geste de menace. Sauve-moi. Je voudrais être, par
miracle, à Ispahan ce soir.
Le bon prince prête ses
chevaux. L'après-midi, ce prince rencontre la mort.
—Pourquoi, lui demande-t-il,
avez-vous fait ce matin, à notre jardinier, un geste de menace?
—Je
n'ai pas fait un geste de menace, répond-elle, mais un geste de surprise. Car
je le voyais loin d'Ispahan ce matin et je dois le prendre à Ispahan ce soir.”
Gestul de amenintare (care, de fapt, exprima surpriza) l-a impresionat
pe scriitorul argentinian Jorge Luis Borges, mare amator de orientalisme cu
talc metafizic. Doua antologii (Histoires
courtes et extraordinaires si Anthologie de la littérature fantastique) publicate
de Borges dupa 1953, reproduc cu fidelitate
pasajul din Jean Cocteau. 40 de ani mai tarziu, eruditul scriitor (tot argentinian)
Alberto Manguel, reproduce si el povestirea din textul lui Cocteau in Black Water:The Book of Fantastic
Literature, London, Flamingo, 1994, p248.
Care sa fi fost sursa de inspiratie a autorului francez? O mie si una de
nopti? Poetul sufi Rumi? Talmudul babilonian? La inceput, ideea unei creatii proprii
a parut ipoteza cea mai plauzibila.
Dar nu pentru multa vreme.
Această poveste (aparent de origine arabă, sau persana)
despre inevitabilitatea morţii si incapacitatea omului de a-şi evita destinul, a
fost rescrisă de scriitorul si dramaturgul
englez William Somerset Maugham
către finalul piesei sale de teatru "Sheppey."
"Le rendez-vous à Samarra"
(tel que raconté par W. Somerset Maugham, 1933)
(C’est la Mort qui parle):
Il y avait un marchand à Bagdad qui
envoya son serviteur au marché pour acheter des provisions et peu de temps
après le serviteur revint, blanc et tremblant, et dit : Maître, tout à l'heure
alors que j'étais sur le marché, j'ai été bousculé par une femme dans le foule
et quand je me suis retourné, j'ai vu que c'était la Mort qui me bousculait.
Elle m'a regardé et a fait un geste menaçant, maintenant, prêtez-moi votre
cheval, et je m'éloignerai de cette ville et éviterai mon destin. J'irai à
Samarra et là la Mort ne me trouvera pas. Le marchand lui prêta son cheval, et
le domestique le monta, et il planta ses éperons dans ses flancs et aussi vite
que le cheval pouvait galoper, il alla. Alors le marchand est descendu au
marché et il m'a vu debout dans la foule et il est venu vers moi et a dit :
Pourquoi as-tu fait un geste de menace à mon serviteur quand tu l'as vu ce
matin ? Ce n'était pas un geste menaçant, J'ai dit que ce n'était qu'un début
de surprise. J'ai été étonné de le voir à Bagdad, car j'avais rendez-vous avec
lui ce soir à Samarra.
In
1934 un tanar scriitor american, John
O’Hara, publica un roman intitulat Appointment
in Samarra. Pe pagina de garda, autorul plaseaza ca motto un pasaj din
piesa lui W. Somerset
Maugham intitulata Sheppey (1933), fara
a uita sa precizeze sursa.
“Odată, un negustor din Bagdad şi-a trimis servitorul la piaţă să cumpere
de-ale mâncării dar, nu după multă vreme, acesta s-a întors, alb la faţă şi
tremurând din toate încheieturile, şi i-a spus, "Stăpâne, chiar acum, când
era în piaţă am fost înghiontit de o femeie din mulţime şi, când m-am întors
către ea, am zărit că însăşi moartea mă înghiontise. S-a uitat la mine şi a
făcut un gest de ameninţare. Te rog, împrumută-mi calul tău, şi voi pleca cât
pot mai repede din acest oraş pentru a scăpa de o soarta întunecată. Voi merge
la Samarra, şi acolo moartea nu mă va găsi." Negustorul i-a dat calul său,
servitorul a încălecat pe el, şi-a înfipt pintenii în coastele sale, iar acesta
a pornit în galop, cât de iute putea.
Apoi, negustorul s-a dus în piaţă, m-a zărit în mijlocul mulţimii, a venit la
mine şi mi-a zis, "De ce ai făcut un gest de ameninţare spre servitorul
meu atunci când l-ai zărit, în această dimineaţă?" "Nu a fost un gest
ameninţător," i-am răspuns, "a fost numai o tresărire de surpriză. Am
fost uluită să-l văd în Bagdad, pentru că aveam o întâlnire cu el în noaptea
asta în Samarra."
===========================================================
Textul motto-ului in engleza
Death replies:
"There was a merchant in Baghdad
who sent his servant to market to buy provisions and in a little while the
servant came back, white and trembling, and said, Master, just now when I was
in the marketplace I was jostled by a woman in the crowd and when I turned I
saw it was Death that jostled me. She looked at me and made a threatening
gesture; now, lend me your horse, and I will ride away from this city and avoid
my fate. I will go to Samarra and there Death will not find me. The merchant
lent him his horse, and the servant mounted it, and he dug his spurs in its
flanks and as fast as the horse could gallop he went. Then the merchant went
down to the market-place and he saw me standing in the crowd and he came to me
and said, Why did you make a threatening gesture to my servant when you saw him
this morning? That was not a threatening gesture, I said, it was only a start
of surprise. I was astonished to see him in Baghdad, for I had an appointment
with him tonight in Samarra."
Nu se ştie când şi unde a gasit William
Somerset Maugham această poveste. Deşi nu îi citează sursa, este probabil
să o fi aflat de-a lungul uneia din numeroasele lui călătorii. Unii cercetători
sunt de părere că îşi are originea într-o povestire populară arabă sufită din
secolul al IX-lea, purtând titlul "Când
moartea a venit la Bagdad."
----------------------------------------------------------------------------------------------------
Specialistii acorda probabilitatea cea mai mare ipotezei Rumi, poet
persan din secolul al XIII-lea.
Jalāl al-Dīn Muḥammad Rūmī, cunoscut si sub numele
de Mevlânâ/Mawlāna (30 September 1207 – 17 December 1273) a lasat
posteritatii o carte intitulata Mathnawi
(Cuplete spirituale) alcatuita din 6 volume. In primul volum se gaseste o
povestire versificata a carei actiune se petrece la curtea regelui biblic Solomon:
(Trad. franceza simplificata)
14. AZRAËL ET LE ROI SALOMON
« Sauve-moi, roi
! cria le courtisan de Salomon. "L'ange de la mort m'a regardé
avec colère sur la place du marché !"
"Je ne peux pas
vous sauver d'Azraël", répondit Salomon.
« Ordonne aux vents de
me transporter en Inde ; comme ça je m'évaderai.
Salomon commandait aux
vents ; pfuit… les vents ont transporté l'homme en Inde.
Le lendemain, Azraël
visita la cour de Salomon.
"Pourquoi
avez-vous regardé mon courtisan avec tant de colère qu'il s'est enfui en
Inde?" demande Salomon.
"Je
n'étais pas en colère contre lui," répondit Azrael. "J'étais
simplement étonné de le voir là-bas parce que je savais qu'il était destiné à
mourir plus tard dans la journée en Inde."
-----------------------------------------------------------------------------------------
Dar nici o certitudine
nu e absoluta in campul culturii universale, taram al polenizarilor incrucisate in
timp si spatiu. Iata de ce:
O versiunea
mult mai veche a poveştii apare în Talmudul Babilonian, care a fost
compilat între al III-lea şi al V-lea secol.
La curtea regelui Solomon traiau doi scribi etiopieni Elihoref şi Ahiah, fii ai
lui Shisha. Într-o zi, Solomon a băgat de seamă că Îngerul Morţii, care se strecurase in palatul sau, arăta întristat.
Solomon l-a întrebat: "De ce eşti trist?" El i-a răspuns,
"Pentru că mi s-a poruncit să-i iau pe cei doi etiopieni care locuiesc
aici." Solomon şi-a pus demonii să-i ducă pe scribi în oraşul Luz (un oraş
legendar în care nu murea nimeni). Cu toate astea, imediat ce-au ajuns la
porţile oraşului Luz, ei au murit. A doua zi, Solomon a observat că Îngerul
Morţii era fericit, aşa că l-a întrebat, "De de eşti atât de
fericit?" El i-a răspuns, "Pentru că i-ai trimis pe cei doi chiar în
locul unde trebuiau să moară."
===========================================================
Il y avait une fois, dans Bagdad, un Calife et son Vizir. Un jour, le Vizir arriva devant le Calife, pâle et tremblant :
« Pardonne mon épouvante, Lumière des Croyants, mais devant le Palais une femme m’a heurté dans la foule. Je me suis retourné : et cette femme au teint pâle, aux cheveux noirs, à la gorge voilée par une écharpe rouge était la Mort. En me voyant, elle a fait un geste vers moi. Puisque la mort me cherche ici, Seigneur, permets-moi de fuir me cacher loin d’ici, à Samarcande. En me hâtant, j’y serai avant ce soir »
Sur quoi il s’éloigna au grand galop de son cheval et disparut dans un nuage de poussière vers Samarcande. Le Calife sortit alors de son Palais et lui aussi rencontra la Mort. Il lui demanda :
« Pourquoi avoir effrayé mon Vizir qui est jeune et bien-portant ? »
- Et la Mort répondit :
« Je n’ai pas voulu l’effrayer, mais en le voyant dans Bagdad, j’ai eu un geste de surprise, car je l’attends ce soir à Samarcande »
========================================================
Poirot in Siria (in episodul TV, nu si in roman)
Un detectiv
subtil (Hercule Poirot-David Suchet) ne invita sa re-ascultam parabola gandita, talmacita,
rescrisa si diseminanta de cateva minti stralucite ale Rasaritului si Apusului.
In
filmul de televiziune din 2008, realizat dupa romanul scriitorei engleze Agatha
Christie Appointment with death (1938), detectivul
Poirot ancheteza o crima in Siria. Intr-o discutie cu arheologul lord Boynton, acesta îi nareaza povestea cu Gradinarul
si moartea. Poirot intervine si completeaza povestea cu un avertisment abia
voalat, cu sensul - de te fabula narratur!
In
roman, secventa nu exista, ea fiind imaginata de scenaristul Guy Andrews.
Intalnire cu moartea (Appointment with Death), S. 11 / Ep.4 / 2008
Un om sta intr-o taverna in Damasc. Ridica privirea si vede Moartea, uitandu-se la el, din fundul incaperii. Incepe sa strige: "Dar nu mi-a sosit inca ceasul." Dupa care iese in graba din taverna, incaleca pe cal si o porneste prin desert, spre Samarra. Dupa o vreme, i se face sete si se opreste in mijlocul pustiului. In fata lui, langa o fantana, il astepta Moartea. Vazand pentru a doua oara Moartea in aceeasi zi, omul incepe sa strige, plin de naduf: "Nu se poate. Iar ai venit dupa mine? Doar ce am scapat de tine in Damasc." Moartea isi pune mana pe umarul omului si spune:"Si eu am fost surprinsa sa te vad in Damasc, pentru ca aveam intalnire cu tine in Samarra."
===========================================================
Replica
detectivului belgian emigrat in Anglia nemuritoarei doamne (Dame) Agatha Christie
(1890-1976) reverbereaza in tacere in urechile
care stiu sa asculte (si sa inteleaga, infiorate) talcul povestii cu gradinarul
care a vrut sa fenteze Moartea!
===========================================================

r

1.Rumi, 2.Poirot (David Suchet), 3.Agatha Christie, 4.Maugham, 5.Cocteau
===========================================================
Ion / 14feb.2023