Calificativele injurioase ale lui Ionescu referitoare la Mircea
Vulcanescu sunt reprobabile.
M.Vulcanescu gandea si actiona in termenii unui nationalism ponderat, de
nuanta conservatoare. Nu i se pot imputa isterizarile congenerilor sai. In
guvernul de militari si tehnocrati al maresalului Antonescu, Vulcanescu a
ocupat postul de Subsecretar de Stat la Ministerul de Finanțe. Conform regulii
solidaritatii guvernamentale, a aprobat si uneori sustinut cu expertize de
specialitate, masurile antisemite si anti-romi ale guvernantilor. După lovitura de stat
din 23 august 1944, condusă de regele Mihai, a revenit pe postul de șef al
Datoriei Publice, unde a rămas până pe 30 august 1946, când a fost arestat în
lotul al doilea al foștilor membri ai guvernului Antonescu, acuzați de crime de
război. A fost condamnat pe 9 octombrie 1946 la 8 ani de puscarie.
Capetele de acuzare - “a permis
intrarea armatei germane pe teritoriul tarii” si “a fost implicat in razboiul
impotriva Uniunii Sovietice si a Natiunilor Unite” - sunt perfect absurde.
Ca expert in finante, a promovat o politica de protejare a intereselor
majore ale statului roman pe plan intern si extern, in conditii de razboi. Aceasta
politica era conceputa in paradigma nationalista a regimului Antonescu. Nu
Vulcanescu a fost artizanul acestei paradigme. Dar, conform regulii
solidaritatii guvernamentale, a aprobat si uneori sustinut cu expertize de
specialitate masurile antisemite si anti-romi ale guvernantilor, care au
prejudiciat grav viata si proprietatile membrilor acestor comunitati etnice, alcatuite din cetateni romani. Din perspectiva unei gandiri democratice, aceste masuri, pe
care M.Vulcanescu le-a aprobat si sustinut, sunt reprobabile.
După cum rezultă din stenograma ședinței Consiliului de Miniștri din 20
martie 1941, în calitate de subsecretar la Ministerul de Finanțe, Mircea
Vulcănescu a aprobat spolierea bunurilor evreiești și, mai târziu, confiscarea
bunurilor romilor care au fost trimiși să moară în lagărele de exterminare
înființate de autoritatile romane in Transnistria. În data de 8 mai 1941, în
ședința Consiliului Economic, Mircea Vulcănescu a sustinut „românizarea"
întreprinderilor evreiești, adică confiscarea lor. Acestea urmau să fie
preluate de statul român prin intermediul unor comisari de românizare. Acțiunea
nu diferă foarte mult de naționalizarea decisă ulterior de comuniști.
Tot în 1941, Mircea Vulcănescu si-a exprimat
admirația față de modul în care Germania a reușit să „rezolve” problema muncii
forțate impuse persoanelor indezirabile. Pentru că munca forțată la care erau
supuși unii evrei din România nu dădea rezultate dorite de Ion Antonescu, el
s-a gândit să o monetizeze. Fiecare evreu trebuia să plătească o taxă de 30 000
de lei și o suprataxă de 3 la sută din venituri. Dacă un evreu era prea sărac,
în locul său trebuia să plătească Centrala Evreilor, denumirea dată conducerii comunității
evreiești de la acea dată. Bineînțeles, aceste taxe nu excludeau deportarea
evreilor, iar apoi și a romilor în lagărele din Transnistria. De asemenea,
Mircea Vulcănescu a participat la ședința Consiliului de Miniștri în care a
fost hotărâtă obligarea evreilor să poate o stea galbenă cu șase colțuri cusută
pe haine sau la cea în care s-au stabilit regulile după care statul român
confisca bijuteriile și alte obiecte de metal prețios care aparțineau evreilor
deportați în Transnistria.
Mircea Vulcanescu a fost condamnat pentru delicte pe care nu le-a
savarsit. Tribunalele de epurare si condamnare a “criminalilor de razboi”,
instituite la ordinul direct al Moscovei nu puteau judeca in conditii de obiectivitate
juridica. Ele reprezentau o pregatire a distrugerii elitelor politice si
culturale ale tarii, simultan cu impunerea regimului de factura stalinista in
Romania.
Din perspectiva zilei de azi, condamnarea lui Vulcanescu este una
specifica regimurilor totalitare.
Tot din perspectiva zilei de azi, activitatea politica a stralucitului
filosof si scriitor Mircea Vulcanescu, nu este ireprosabila. Nici nu avea cum
sa fie asa, intrun climat convulsionat de rasturnari politice, de extremisme si
grave derapaje de la ordinea constitutionala democratica sau pur si simplu…umana.
Page précédente
