Mircea Vulcanescu / Vremea judecatilor calme

 

Calificativele injurioase ale lui Ionescu referitoare la Mircea Vulcanescu sunt reprobabile.

M.Vulcanescu gandea si actiona in termenii unui nationalism ponderat, de nuanta conservatoare. Nu i se pot imputa isterizarile congenerilor sai. In guvernul de militari si tehnocrati al maresalului Antonescu, Vulcanescu a ocupat postul de Subsecretar de Stat la Ministerul de Finanțe. Conform regulii solidaritatii guvernamentale, a aprobat si uneori sustinut cu expertize de specialitate, masurile antisemite si anti-romi ale guvernantilor. După lovitura de stat din 23 august 1944, condusă de regele Mihai, a revenit pe postul de șef al Datoriei Publice, unde a rămas până pe 30 august 1946, când a fost arestat în lotul al doilea al foștilor membri ai guvernului Antonescu, acuzați de crime de război. A fost condamnat pe 9 octombrie 1946 la 8 ani de puscarie.

Capetele de acuzare - “a permis intrarea armatei germane pe teritoriul tarii” si “a fost implicat in razboiul impotriva Uniunii Sovietice si a Natiunilor Unite” - sunt perfect absurde.

Ca expert in finante, a promovat o politica de protejare a intereselor majore ale statului roman pe plan intern si extern, in conditii de razboi. Aceasta politica era conceputa in paradigma nationalista a regimului Antonescu. Nu Vulcanescu a fost artizanul acestei paradigme. Dar, conform regulii solidaritatii guvernamentale, a aprobat si uneori sustinut cu expertize de specialitate masurile antisemite si anti-romi ale guvernantilor, care au prejudiciat grav viata si proprietatile membrilor acestor comunitati etnice, alcatuite din cetateni romani. Din perspectiva unei gandiri democratice, aceste masuri, pe care M.Vulcanescu le-a aprobat si sustinut, sunt reprobabile.

După cum rezultă din stenograma ședinței Consiliului de Miniștri din 20 martie 1941, în calitate de subsecretar la Ministerul de Finanțe, Mircea Vulcănescu a aprobat spolierea bunurilor evreiești și, mai târziu, confiscarea bunurilor romilor care au fost trimiși să moară în lagărele de exterminare înființate de autoritatile romane in Transnistria. În data de 8 mai 1941, în ședința Consiliului Economic, Mircea Vulcănescu a sustinut „românizarea" întreprinderilor evreiești, adică confiscarea lor. Acestea urmau să fie preluate de statul român prin intermediul unor comisari de românizare. Acțiunea nu diferă foarte mult de naționalizarea decisă ulterior de comuniști.

Tot în 1941, Mircea Vulcănescu si-a exprimat admirația față de modul în care Germania a reușit să „rezolve” problema muncii forțate impuse persoanelor indezirabile. Pentru că munca forțată la care erau supuși unii evrei din România nu dădea rezultate dorite de Ion Antonescu, el s-a gândit să o monetizeze. Fiecare evreu trebuia să plătească o taxă de 30 000 de lei și o suprataxă de 3 la sută din venituri. Dacă un evreu era prea sărac, în locul său trebuia să plătească Centrala Evreilor, denumirea dată conducerii comunității evreiești de la acea dată. Bineînțeles, aceste taxe nu excludeau deportarea evreilor, iar apoi și a romilor în lagărele din Transnistria. De asemenea, Mircea Vulcănescu a participat la ședința Consiliului de Miniștri în care a fost hotărâtă obligarea evreilor să poate o stea galbenă cu șase colțuri cusută pe haine sau la cea în care s-au stabilit regulile după care statul român confisca bijuteriile și alte obiecte de metal prețios care aparțineau evreilor deportați în Transnistria.

Mircea Vulcanescu a fost condamnat pentru delicte pe care nu le-a savarsit. Tribunalele de epurare si condamnare a “criminalilor de razboi”, instituite la ordinul direct al Moscovei nu puteau judeca in conditii de obiectivitate juridica. Ele reprezentau o pregatire a distrugerii elitelor politice si culturale ale tarii, simultan cu impunerea regimului de factura stalinista in Romania.

Din perspectiva zilei de azi, condamnarea lui Vulcanescu este una specifica regimurilor totalitare.

Tot din perspectiva zilei de azi, activitatea politica a stralucitului filosof si scriitor Mircea Vulcanescu, nu este ireprosabila. Nici nu avea cum sa fie asa, intrun climat convulsionat de rasturnari politice, de extremisme si grave derapaje de la ordinea constitutionala democratica sau pur si simplu…umana.