Sapka lui Stalin

Sapka lui Stalin

"In seara aceea de decembrie era un frig de crapau pietrele. Imi croiam drum prin zapada invesmantata cu haina mea de blana in zdrente, incaltata cu bocanci de pasla cu carambii indoiti ai lui Nikolai Ivanovici (n.n. Buharin), acum uzati si gauriti. Picioarele imi inghetasera bocna. Pe cap purtam  un lucru de capatat, care imi tinea de cald: o caciula de blana cu urechi care ii apartinuse candva lui Stalin. La sfarsitul anului 1929, plecand de la o conferinta  a marxistilor agrarieni, tatal meu a luat, din greseala, Sapka lui Stalin (sau poate invers). Cele doua caciuli fusesera agatate de acelasi cuier si nu se deosebeau  decat  prin culoarea captuselii. De comun acord, cei doi posesori nu le-au mai schimbat intre ei.  Sapka lui Stalin  a nimerit in unicul colet pe care mama mea a reusit sa mi-l trimita inainte ca ea  sa fie arestata. Astfel, printr-o adevarata ironie a sortii, am purtat aceasta caciula in tot timpul detentiei mele. Mult mai tarziu, niste prieteni carora le povestisem ce mi se intamplase laga rapa de la Antibes (1)  aveau sa glumeasca spunand  ca sapka lui Stalin ma facuse  invulnerabila, precum coiful pe Ahile, dar fara calcaiul vulnerabil al acestuia.

(1) Un incident in timpul detentiei in izolatorul  de la Antibes, in cursul caruia Anna Larina  a fost cat pe ci sa fie impuscata." 

(Anna Larina Boukharina, Boukharin Ma passion,  Gallimard, 1990, p. 164)