8 martie 2022 / E ziua femeii...cea care ne-a daruit VIATA

 

    Zeci de mii de mame cu zeci de mii de copii

E ziua femeii, cea care ne-a daruit viata

E ziua femeii care a nascut in adaposturi subterane si care si-a luat copilul de 2 saptamani plecand unde a vazut cu ochii, pentru a salva viata pe care o adusese pe lume

E ziua femeii care a primit cadou de la barbatii inarmati, calare pe dihanii de fier, gloante, obuze, rachete, bombe cu fragmentatie.

E ziua femeii care a nascut in durere, copii ai durerii.

E ziua Femeii neinvinse de Rau   

ROMÂNIA

Reportaj DW: Refugiații și poveștile lor

Bunica Irina și nora ei Angela l-au dus cu schimbul în brațe pe micul Teofil kilometri întregi, încălzindu-l cu trupurile lor, ferindu-l de vântul aspru și de frigul nemilos.

Se află încă pe un tărâm confuz, între coșmar și realitate. Aveau mâinile înghețate și au mers cu greu ultimii kilometri până la Dyakovo, punctul de trecere al graniței dintre Ucraina și România, care corespunde cu Halmeu. Un bărbat generos le-a luat cu mașina după ce au trecut frontiera și le-a dus în gara de la Satu Mare. S-au urcat în tren și au fost mirate că au primit gratis biletul până la București, unde echipele Primăriei Generale s-au ocupat de cazarea lor în acest bloc bine încălzit.

Plecaseră inițial spre frontiera cu Polonia, au făcut 500 de kilometri în 20 de ore, dar acolo era o coadă infernală, îmi spune Angela, care știe că a durat patru zile pentru un prieten de-al lor să treacă. Din Irpin, orașul din care au plecat, aflat la 40 de kilometri de Kiev, era mai aproape trecerea spre Polonia, dar nu-și puteau permite să stea cu copilul atât de mult, așa că au făcut cale întoarsă spre România. Bunicul lui Teofil a condus și a făcut cei 300 de kilometri de la o graniță la alta în șapte ore, dar când au ajuns la circa 15 kilometri de frontiera cu România, șoseaua era blocată de panouri din beton, așa că și-au luat bagajele și copilul și au mers pe jos. Cine blocase șoseaua? Probabil soldații ucraineni, crede bunica Irina. 

Irinei încă nu-i vine să creadă că acum o săptămână își vedea liniștită de treburile gospodăriei la Irpin, și că acum este refugiată la București. Ce s-a întâmplat cu viața ei? Cum de a trebuit să lase totul baltă și să plece la 60 de ani? Băiatul ei e pe front, iar soțul a fost nevoit să le abandoneze și să se întoarcă acasă, pentru că Legea marțială impusă în Ucraina după invazia armatei ruse le interzice cetățenilor ucraineni de sex masculin cu vârste între 18 și 60 de ani să părăsească țara. Îmi spune cu ochii în lacrimi, în vreme ce îl leagănă pe Teofil, că soțul ei mai are două săptămâni până împlinește 60 de ani. 

Dacă n-ar fi fost nepotul de doar zece luni, poate că și bunica Irina ar fi rămas acasă, dar așa cum să se descurce nora ei singură? Angela, mama lui Teofil, arată ca o copilă, deși are aproape 25 de ani. E speriată, obosită și nu vrea încă să se gândească la ce urmează, dar măcar nu e singură cu copilul, nu stă în frig și au ce mânca.

=================================================