Ultimul procuror supraviețuitor al procesului de la Nürnberg, originar din România, spune că Putin ar trebui să fie ”în spatele gratiilor”
Benjamin (Ben) Ferencz va împlini 102 de ani săptămâna viitoare, dar furia din vocea lui este cea a unui bărbat mult mai tânăr, scrie cotidianul londonez The Mirror, care a publicat un interviu exclusiv cu juristul născut în 1920 la Csolt, azi Șomcuța Mare, județul Maramureș.
Ultimul procuror supraviețuitor la Procesele de la Nürnberg, unde a pledat în favoarea condamnării naziștilor pentru crimele de război din cel de-al Doilea Război Mondial, retrăiește azi evenimentele din urmă cu 75 de ani.
Recente evenimentele din Ucraina l-au întors în timp, l-au făcut conștient că a trăit suficient de mult pentru a vedea amenințarea istoriei repetându-se, în ciuda a tot ceea ce a reprezentat și a impus Nürnberg.
Doi dintre cei 22 de naziști pe care i-a urmărit atunci, membri de rang înalt ai Einsatzgruppen, echipele naziste de exterminare responsabile pentru moartea a aproximativ două milioane, au fost arhitecții masacrului Babyn Yar de la Kiev din septembrie 1941.
Când a aflat că forțele lui Putin au bombardat un turn TV din apropierea gropii comune a celor 33.771 de victime evreiești, Ben a fost zdrobit sufletește.
Cu toate acestea, Curtea Penală Internațională (CPI) care a anunțat săptămâna aceasta că trimite deja anchetatori pentru crime de război în Ucraina și că va cere socoteală făptuitorilor ruși la cel mai înalt nivel pentru orice crime de război comise, i-a dat un motiv reînnoit de speranță.
Ben și alții ca el nu au nicio îndoială că sunt comise crime, deoarece dovezile par să demonstreze că Rusia vizează civilii și folosește fără discernământ muniții cu dispersie.
Ridicând vocea, strigând uneori, el a spus: „Crimele comise acum împotriva Ucrainei de către Rusia sunt o rușine pentru societatea umană, cei responsabili ar trebui să fie trași la răspundere pentru agresiune, crime împotriva umanității și omor. Cu cât vor începe mai repede să-i târască pe criminali în fața unei instanțe, cu atât vom fi mai fericiți.”
Pentru ca Putin și cercul său să fie judecați, crimele de război dovedite ar trebui să fie legate direct de acesta. Pentru a permite arestările lor, ar trebui să existe un guvern cu totul nou la Moscova. Rusia a părăsit anterior CPI.
Dar Ben este sigur că Putin poate fi închis la fel ca liderul sârb bosniac, Radovan Karadzic.
„Este foarte realist”, a spus domnul Ferencz, vorbind din casa lui din Florida. „Tot ce ne trebuie este determinarea de a face asta, ei nu trăiesc pe Lună. Vreau să-l văd pe Putin după gratii, este posibil.”
Ben, un new-yorkez dintr-o familie de imigranți evrei, a fost însărcinat să înființeze o filială anti-nazistă pentru crime de război în 1944, ceea ce însemna să ia cunoștință cu fapte îngrozitoare din lagărele de exterminare.
A mers până acolo, încât a căutat dovezi cu mâinile goale în morminte puțin adânci. Astăzi, el este „încă traumatizat”. Când 22 de membri ai Einsatzgruppen au fost acuzați, el a condus urmărirea penală. Avea 27 de ani; a fost primul lui caz.
Printre inculpații săi s-au numărat comandanții SS colonelul Paul Blobel și Otto Rasch, care au organizat masacrul de la Babyn Yar, unde zeci de mii au fost forțați să se dezbrace și să pășească în râpă, apoi au fost împușcați.
„Einsatzgruppen a fost foarte activ în Ucraina și Kiev, acum ne-am întors la același vechi joc”, a spus Ben cu indignare vizibilă. „Apoi, i-au mitraliat și i-au aruncat în șanț. În ce moment ne oprim și spunem că este suficient? Credeam că cel de-al doilea război mondial a0 fost suficient. Speram că precedentul de la Nürnberg îi va descuraja, dar se pare că nu a fost atât de eficient pe cât am sperat.”
Ben este rezistent. El crede că ancheta privind crimele de război ar putea descuraja Rusia, deoarece vor ști că „comunitatea internațională intenționează să-i tragă la răspundere”. El insistă, de asemenea, că este posibilă restabilirea ordinii, deși va fi „lent și dificil”.
Și încă este sigur că războiul nu este intrinsec naturii umane. „Lecția poate fi învățată”, a insistat el. „Nu pot să cred că acest lucru este inevitabil, nu este inevitabil.”
OPINIE /Autor Petre M. Iancu / Deutsche welle
Crimele de război ale lui Putin
Ce vrea Putin cu nivelarea actuală, sub bombe și rachete, a orașului Harkov și transformarea lui într-un ghetou al Varșoviei, după răscoala și zdrobirea lui de către unitățile SS în 1943
Portretul unui lider criminal
Putin transformă Harkovul în Alep? Așa reiese. Sau în Varșovia sub cizmă nazistă? Așa pare. E acesta motivul pentru care Putin îi acuza de ”nazism și genocid” pe ucrainieni spre a-și justifica războiul de agresiune?
Și cum ar trebui să reacționeze Vestul? E imperativ ca Ucraina să învingă în acest război. Care nu e doar unul istoric de apărare a teritoriului ucrainean și a independenței sale. Ci și o luptă a fostelor popoare sovietice, a Europei și a lumii libere pentru libertate și împotriva nazismului simbolizat de mercenarii lui Wagner, infiltrați la Kiev pentru a-l asasina pe eroicul președinte Zelenski, spre a-l substitui cu o marionetă. Și începe să fie și un război al civilizației contra barbariei. Precum lupta cu Hitler în a doua conflagrație mondială.
Căci Rusia pare gata să treacă la genocid. Pentru că Putin e deznădăjduit. Și pentru că atât înțelege – limbajul brut al forței. Și pentru că atât știe să facă, ori de câte ori se confruntă cu un popor care luptă curajos, precum cecenii. Sau acum ucrainenii. Comite masacre.
În acest context, mi se pare obligatoriu nu numai ca UE și România să combată dezinformarea și propaganda de război rusească. Ci, mult mai important, ca președintele Rusiei și acolitul său din Belarus să fie arestați și deferiți justiției internaționale pentru a fi judecați pentru crime de război la Haga.
Altfel nu văd cum s-ar mai putea reface încrederea în justiție, în dreptul internațional și în ordinea mondială. Dar până atunci curge sânge în valuri.
În fond, în timp ce delegațiile ucraineană și rusă negociau la granița dintre Ucraina și Belarus retragerea trupelor ruse și un armistițiu ori, din unghi moscovit, ”un acord în interes bilateral”, Harkov era targetat de tiruri de rachete Grad. Iar Rusia ucidea civili în masă. După cum scria Ilia Ponomarenko de la Kiev Independent, forțele lui Putin au asasinat până acum 352 de civili și au rănit 2040. Dar azi regimul Putin a întrecut orice limite la Harkov.
Încât bilanțul trist, anunțat de corespondentul Kiev Independent la prânz pe Twitter și împovărat în mod și mai trist de președintele Zelenski, între morți, releva el luni, ”sunt 16 de copii”. Acum sunt mult mai mulți. La Harkov se derulează scene de groază. În centrul orașului: ”cadavre peste tot, femei fără picioare…”
E clar că rezistența extraordinar de dârză și inteligentă a ucrainenilor l-a șocat și umplut de disperare pe dictatorul rus. Care știe că fiecare clipă, fiecare ceas și fiecare zi de rezistență ucraineană în fața asaltului său barbar, unul de apărare a unui regim totalitar în fața ispitei libertății și demnității, galvanizează și Ucraina, și lumea întreagă.
Iată motivul pentru care Putin a făcut ridicole și ineficiente gesturi de terorizare nucleară, o amenințare menită să umple de groază și teroare și Ucraina, și vestul, în ideea că mulți vor crede că ar fi, chipurile, în stare și de barbaria finală, o spaimă care-i va dezbina și dezarma pe adversarii tiranului. Putin n-a reușit să timoreze nici vestul, nici Ucraina, în ciuda grijilor legitime iscate și în Occident, fiindcă orice om cu scaun la cap știe că arsenalele atomice nu se pot utiliza decât în imaginarul bolnav al unor dezaxați paranoici sau schizofrenici. Iar Putin e un dictator moralmente depravat și jegos, dar nu e psihotic.
Mi se pare clar că Rusia și Belarus violează legile războiului și au demarat acțiuni care s-ar putea lesne transforma în debutul unui genocid.
Nu știu cum va avea de gând să reacționeze la toate acestea lumea civilizată, dar propunerile de medieri, precum cea avansată de Vatican, nu cred să poată ajuta. Cum nici negocierile ruso-ucrainene nu par să aibă potențialul de a duce la vreo rezolvare a litigiului.
Care e un conflict pe viață și pe moarte, miza fiind chiar ființa națională ucraineană, pe care Putin și complicii săi din agitprop au și indicat că nu o recunosc ca legitimă, ucrainenii fiind în ochii lor nu ceea ce sunt, ci, chipurile, ”ruși” rătăciți, smintiți, manipulați, inconștienți, rău conduși și rău sfătuiți, care ar trebui, pasămite, readuși la prezumtiva ”matcă”, fie și prin violență totală.
Reiese că repetarea de către Putin, în Ucraina, a asaltului hitlerist de la 1 septembrie 1939 asupra Poloniei, pe care a dezmembrat-o atunci Führerul cot la cot cu Stalin, nu e doar o tulburătoare, dar întâmplătoare asemănare. Drumul pe care s-a angajat totalitarul lider rus are toate semnele a fi o cale a genocidului și nu văd cum ar putea lumea civilizată să asiste cu mâinile în sân prin sancțiuni și sporadice livrări de arme unui genocid.
Înseamnă că trebuie să ne așteptăm la un război mondial sau termo-nuclear? Defel. Arsenalele atomice sunt inutilizabile. Dar nu e tolerabil să se repete crima comisă de puterile occidentale și mai ales de americani în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când, spre rușinea ei eternă, administrația Roosevelt a refuzat bombardarea șinelor de tren ducând spre fabrica de exterminare a evreilor de la Auschwitz.
Rusia trebuie avertizată, clar și categoric, că vestul nu va tolera un genocid; că supraviețuirea Ucrainei nu e negociabilă, ci imperativă; că anumite acțiuni nu sunt admisibile și că există și în acest război linii roșii, a căror încălcare ar antrena intervenția unităților NATO de partea forțelor defensive ucrainene.
”Eroismul națiunii ucrainene și al conducerii ei inspiră lumea liberă să le ajute. Demonstranții spontane de solidaritate cu Ucraina au izbucnit peste tot în lume și chiar și guvernele europene care nu voiau să ajute, ba chiar și Germania…, și-au schimbat radical poziția și ajută acum activ, trimițând arme Ucrainei. Iar în inima Moscovei, ruși onești înfruntă viteji arestarea, protestând împotriva acestui război”, scrie Nikki Haley. Are perfectă dreptate fosta ambasadoare americană la ONU.
Istoria, datoria și imperativul moral ne bat pe umeri. Nu putem rata întâlnirea cu ele.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire