Cum va sfârși dictatorul Putin? Va fi asasinat, judecat sau se va sinucide?
Foto: Profimedia Images
Dacă aș avea o casă de pariuri, aș introduce imediat varianta: cum va sfârși Putin? Cred că este o întrebare care stă pe buzele tuturor la fel cum opinia generală este că un astfel de eveniment ar fi cea mai eficientă rezolvare a actualei probleme mondiale.
Cu siguranță, Putin este acum cel mai detestat om din lume. Și-a atras mult hate, ca nimeni altul în secolul 21. Este mai urât decât covid 19. Antipatia pe care a stârnit-o are proporții mondiale și i-ar face pe Saddam și pe Osama bin Laden să se încline.
E limpede că eventuala sa dispariție fizică ar salva mii de alte vieți în Ucraina și ar descâlci drumul planetei noastre spre viitor. Putin pare acum o rămășiță a îngrozitorului secol 20, o piedică în care umanitatea s-a poticnit, și, datorită lui, nu mai poate avansa. Iar pentru că miliarde de oameni își doresc moartea acestui om, am încercat să categorisesc posibilitățile ca acest eveniment macabru, dar fericit, să se întâmple.
Cum au murit dictatorii cei sângeroși ai secolului 20?
Foarte mulți și, mai ales, unii dintre cei mai cumpliți dictatori au murit liniștiți, în patul lor. Iar acest fapt istoric este dezamăgitor, chiar frustrant, pentru cei care caută dreptatea în istorie. Acești dictatori sunt cei care au fost capabili să-și mențină puterea, călcând pe cadavre, până la sfârșitul vieții. Lista este deschisă bineînțeles de Stalin, urmat de echivalenții săi asiatici Mao Zedong, Pol Pot, Ho Chi Minh, Kim il Sung și mai apoi, fiul său. Cu toții au murit în glorie, iar dispariția lor a generat doliu național. Unii au apucat să îmbătrânească, să se ramolească și să facă și mai mult rău. Fidel Castro a murit la 90 de ani, în pofida sutelor de atentate încercate împotriva sa. La fel și Idi Amin, Jean Bokassa sau Mobutu Sese Seko alți nebuni, din Africa, care au măcelărit populații întregi. În cazul acestor dictatori nici dreptatea divină nu pare să se fi aplicat. Ei și-au trăit liniștiți viețile, pătate cu sânge și nu au răspuns niciodată pentru ororile comise.
Însă alți dictatori au sfârșit, așa cum meritau, în fața plutonului de execuție. Puțini au reușit să impună respectul lui Napoleon și să scape astfel doar cu detenție pe viață. Majoritatea au fost judecați, condamnați la moarte și executați, uneori după procese sumare sau regizate. Două exemple notabile avem și la noi: Antonescu și Ceaușescu. Mulți dictatori ai secolului 20 au ajuns să fie ciuruiți de propriile popoare, doar Saddam Hussein a sfârșit în ștreang, conform obiceiurilor medievale de acolo.
Nu au fost prea mulți dictatori celebri asasinați, însă sensul cuvântului “asasinat” e larg. Daca consideram asasinatul politic, ca întâmplarea pe care a pațit-o Cezar, fiind ucis de câțiva complotiști, apropiați lui, tipul ăsta de schemă s-a întâmplat destul de rar în secolul 20 și preponderent în dictaturile din Africa sau America Latină. Americanii au încercat de multe ori să-i elimine subtil pe cei mai nebuni, și au reușit cu câțiva locotenenți de-ai lor, însă dictatorii secolului 20 au reușit să se păzească bine de amenințările de asasinat. Statistic deci, în vremurile noastre, asasinatul direct are probabilitatea cea mai mică.
Desigur, despre mulți din categora celor care au murit de moarte buna, s-a speculat că ei ar fi fost, de fapt, asasinați. Slobodan Miloșevici a murit suspect, în timpul procesului său. Conspirații au existat în aproape toate cazurile, inclusiv la noi, la decesul lui Gheorghiu-Dej. Alții, ca Mussolini sau Gaddafi, au fost executați fără judecată, de oameni, așadar se consideră că au fost linșați de popor, nu asasinați în cadrul unui complot.
Ultima categorie, cea a sinucigașilor, este dominată de personalitatea lui Hitler. Prin gestul său, Hitler a revalidat suicidul învinșilor ca pe un gest eroic, al unui samurai din baladele medievale. Însă, de fapt, suicidul este alegerea celor care nu vor să fie prinși și confruntați cu consecințele actelor lor. Această atitudine demnă, marțială, în fața dezastrului pe care ei înșiși l-au creat, i-a inspirat și pe mulți alți dictatori din America Latină, atunci când s-au văzut încercuiți. Și ei s-au sinucis onorabil, majoritatea cu pistolul, la fel ca idolul lor, furher-ul.
Putin știe istorie și știe și el că astea sunt variantele sale. Și-și poate face următoarele calcule: Dacă pierde, nu mai are nicio șansă să moară liniștit, în patul lui. Sinuciderea este mereu o opțiune rezonabilă, face parte din codul etic al bărbaților hotărâți și puternici, ca el. Poate nu chiar în bunker, ar fi un clișeu care ar putea deveni o modă ridicolă pentru dictatori. Altfel, va fi judecat și executat pentru crimele împotriva umanității, comise deja. Iar asta numai dacă nu va fi asasinat înainte.
==================================================
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire