Copiii capcaunului: Svetlana si Iakov
https://www.facebook.com/DosareSecrete/photos/pcb.1087495074961722/1087493208295242
Svetlana Alliluyeva, "moștenitoarea roșie". Unica fiică a lui Stalin a crescut fără mamă, a fost căsătorită de patru ori și a emigrat în Statele Unite
Svetlana Alliluyeva s-a născut pe 28 februarie 1926, fiind singura fiică a liderului sovietic Iosif Visarionovici Stalin și a celei de-a doua soții a acestuia, Nadejda Alliluyeva. Pentru că mama ei voia să-și continue carieră profesională, a fost angajată o bonă, Alexandra Bychokova, să aibă grijă de fetiță și de fratele ei mai mare, Vasily, iar aceasta a fost foarte atașată de copii.
Pe 9 noiembrie 1932, pe când fetița avea 6 ani, mama ei, Nadejda, care avea 31 de ani în acel moment, s-a sinucis. Circumstanțele morții Nadejdei Alleluieva au rămas puțin cunoscute. Tânăra mamă participase la demonstrația organizată în Piața Roșie cu ocazia sărbătoririi Victoriei Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, alături de colegii și profesorii ei de la facultate. După trecerea coloanei prin fața tribunei oficiale, Nadejda a părăsit rândurile demonstranților și a urcat la a doua tribună, cea rezervată activiștilor de partid și delegațiilor străine. S-a așezat lângă Nikita Hrușciov, cu care s-a întreținut puțin. A doua zi a fost organizată o recepție, de unde Stalin și Nadejda au plecat separat acasă, în apartamentul din Kremlin. Cei doi soți dormeau de mult timp separat: ea în dormitor, el în birou sau într-o cameră de lângă sufragerie, unde se afla și telefonul direct cu guvernul.
Dimineața, menajera a găsit-o pe Nadejda moartă lângă pat, într-o baltă de sânge, cu un pistol alături. Speriată, aceasta a chemat dădaca copiilor și amândouă au urcat-o în pat. Cum femeile nu aveau curajul să-l trezească pe Stalin ca să-i dea vestea, au sunat-o pe Polina Molotova, prietena Nadejdei și acesta l-a anunțat pe liderul sovietic.
Copila a fost crescută în continuare de bonă, fără să i se spună că mama sa s-a sinucis. Stalin a iubit-o foarte mult, făcând diferențe uriașe între ea și fratele mai mare, Vasily. La vârsta de 16 ani, Alliluyeva s-a îndrăgostit de Aleksei Kapler, un regizor sovietic evreu care avea 38 de ani, dar tatăl ei nu a fost de acord cu relația și a comandat rapid represalii: Kapler a fost condamnat la cinci ani de exil în 1943 la Vorkuta, apoi a fost condamnat din nou în 1948 la încă cinci ani în lagărele de muncă de lângă Inta.
Un an mai târziu, la 17 ani, Svetlana a început o relație cu Grigory Morozov, un coleg de la Universitatea din Moscova, unde era și ea studentă, și tânărul a cerut-o în căsătorie. L-a convins cu greu pe tatăl ei să fie de acord, dar condiția pe care acesta a pus-o a fost să nu îl întâlnească niciodată pe mire. Singurul lor copil, Iosif, s-a născut în 1945 și doi ani mai târziu, în 1947, cuplul a divorțat, dar cei doi au rămas prieteni apropiați zeci de ani după aceea.
A doua căsătorie a Svetlanei Alliluyeva a fost una aranjată. Mirele a fost Yuri Zhdanov, fiul mâinii drepte a lui Stalin, Andrei Zhdanov, el însuși unul dintre apropiații lui Stalin. Cuplul s-a căsătorit în 1949, iar în 1950, Alliluyeva a născut o fiică, Yekaterina. Căsătoria a fost încheiată prin divorț la scurt timp după aceea. După moartea tatălui ei, în 1953, Alliluyeva a lucrat ca lector și traducător la Moscova. Pregătirea ei universitară era în Istorie și gândire politică, deși ea era mult mai pasionată de literatură.
În 1962, Svetlana s-a căsătorit cu Ivan Svanidze, nepotul lui Stalin de la prima lui soție, Ekaterine Svanidze, dar și acest mariaj s-a încheiat repede, după doar un an, în 1963.
În același an, în timp ce era în spital pentru o mică intervenție chirurgicală, Svetlana Alliluyeva l-a întâlnit pe Kunwar Brajesh Singh, un comunist indian din familia Kalakankar Rajput Zamindar care se afla în vizită Moscova. Cei doi s-au îndrăgostit, Singh era blând și bine educat, dar grav bolnav de bronșiectazie și emfizem. Tinerii au plecat împreună pentru a se reface în stațiunea Soci, de la Marea Neagră și, în timp ce erau în convalescență s-au apropiat și mai mult unul de celălalt. Singh s-a întors la Moscova în 1965 și a lucrat o vreme ca traducător, dar, în ciuda insistențelor la fruntații Partidului Comunist, celor doi nu li s-a permis să se căsătorească. El avea să moară în 1966 la Moscova, iar după decesul acestuia Svetlanei i s-a dat voie să călătorească în India pentru a-i duce cenușa la familie pentru a fi vărsată în râul Gange.
Pe 9 martie 1967, Alliluyeva s-a prezentat la Ambasada SUA din New Delhi. După ce și-a declarat dorința de a defecta în scris, ambasadorul Statelor Unite, Chester Bowles, i-a oferit azil politic. Diplomatul a povestit mai târziu: "Pe la ora nouă seara în India, (ora unsprezece dimineața la Washington), am trimis o informare în care am scris: "Am o persoană aici care afirmă că este fiica lui Stalin și credem că spune adevărul. Îi permit să părăsească India și va pleca într-o altă parte a lumii - SUA sau altundeva - unde se poate stabili. Dacă nu sunteți de acord cu acest lucru, anunțați-mă înainte de miezul nopții ". De la Washington nu a venit niciun răspuns.
Guvernul indian se temea de represaliile Uniunii Sovietice, așa că tânăra a fost trimisă imediat cu un avion din India la Roma, apoi Alliluyeva a plecat mai departe la Geneva, în Elveția, unde guvernul i-a aranjat o viză turistică și cazare pentru șase săptămâni. A plecat apoi în Statele Unite, lăsându-și copiii, care erau deja adulți, în URSS. La sosirea sa în New York în aprilie 1967, a susținut o conferință de presă în care a denunțat moștenirea tatălui ei și guvernul sovietic.
După ce a locuit câteva luni în Mill Neck, Long Island sub protecția CIA, Alliluyeva s-a mutat la Princeton, în New Jersey, unde a ținut prelegeri,iar mai târziu s-a mutat la Pennington. Copiii ei, rămași în Uniunea Sovietică, nu au putut lua legătura cu ea până în 1983, când guvernul sovietic a încetat să blocheze încercările lui Alliluyeva de a comunica cu ei. Fiul, Iosif, a început să o sune regulat și a planificat să o viziteze, dar autoritățile sovietice i-au refuzat permisiunea de a călători.
Între 1970 și 1973, Svetlana a fost căsătorită cu arhitectul american William Wesley Peters, cu care a avut o fiică, Olga Peters. În 1978, Alliluyeva a devenit cetățean american, iar în 1982, s-a mutat împreună cu Olga, la Cambridge, în Anglia, unde au împărțit un apartament lângă Grădina Botanică.
În 1984, ea a decis să părăsească Lumea liberă și să se mute împreună cu fiica ei cea mică în Georgia, la Tbilisi, ambele primind cetățenie sovietică. Nu s-a adaptat la viața în URSS, așa că în decembrie 1985 i-a scris președintelui Mihail Gorbaciov cerându-i permisiunea de a pleca din Rusia, acesta a fost de acord și pe 16 aprilie 1986 Svetlana și Olga au ajuns din nou în America. La întoarcere a negat comentariile anti-occidentale pe care le făcuse în scurta ei ședere în Uniunea Sovietică, inclusiv faptul că spusese nu se bucurase decât de o singură zi de libertate în Occident și că fusese un animal de companie al CIA.
Svetlana Alliluyeva a trăit în ultimii săi doi ani din viață în Wisconsin și a murit pe 22 noiembrie 2011 din cauza complicațiilor cauzate de cancerul de colon. După moartea ei, fiica cea mică, Olga, și-a schimbat numele în Chrese Evans și și-a deschis un magazin de haine în Portland, Oregon. Prima născută, Yekaterina, este încă în viață, a fost geolog și a locuit în peninsula Kamchatka din Siberia, studiind vulcanii, iar fiul Iosif a fost cardiolog și a murit în Rusia, în 2008.
=======================================================
Iakov Iosifovici Djugașvili, fiul renegat al lui Stalin
Iakov, fiul renegat al lui Stalin, abandonat de propriul tata și mort într-un lagăr de concentrare nazist
Iakov Iosifovici Djugașvili s-a născut pe 18 martie 1907 în Kutaisi Governorate și a fost fiul lui Stalin cu prima sa soție, Ekaterina Svanidze. Pe 25 noiembrie 1907, Ekaterina a murit la numai 22 de ani de tuberculozǎ, "în brațele lui Stalin", iar acesta ar fi spus la moartea soției sale: “Aceastǎ ființǎ mi-a înmuiat inima de piatrǎ. Ea a murit și odatǎ cu ea au murit ultimele sentimente de compasiune pentru umanitate”.
După moartea mamei sale, copilul a fost crescut și educat în orașul Tbilisi de rude, mătușa și unchiul său. La insistențele acestuia din urmă, tânărul Iakov a plecat la vârsta de 14 ani la Moscova, dar Stalin l-a întâmpinat cu răceală. În schimb, cea de-a doua soție a dictatorului, Nadejda Allilueva, s-a străduit să-l ocrotească.
În 1925 a absolvit o școală medie electrotehnică și în același an s-a căsătorit. Iakov și tatăl său nu au fost niciodată în relații bune, iar Stalin nu a fost de acord cu această căsătorie și a refuzat să-și cunoască nora. Disperat din cauza faptului că era total ignorat de părintele său, Iakov a încercat să se sinucidă folosind un pistol, episod pe care Stalin l-a catalogat ca fiind unul de șantaj și huliganism.
După trei luni de îngrijire în spitalul din Kremlin, Iakov și-a luat soția, pe Zoe, și a plecat la Leningrad, unde a locuit la o rudă a mamei sale vitrege. În 1929 i s-a născut o fetiță, care a murit la scurtă vreme și curând căsătoria cu Zoe s-a destrămat.
În 1930, Iakov s-a reîntors la Moscova, unde a urmat cursurile de ingineri ale Institutului de transporturi, a lucrat la o centrală termo-electrică și a urmat cursurile serale ale Academiei de artilerie.
Tânărul s-a recăsătorit în 1938 cu Iulia Melțer, cu care a avut o fiică, Galina, iar în 1941 a intrat în partid.
Iakov Iosifovici Djugașvili a fost locotenent-major al Armatei Roșii și a participat la al Doilea Război Mondial începând cu data de 27 iunie 1941, în cadrul Regimentului XIV de artilerie al Diviziei a XIV-a de tancuri. A fost luat prizonier de germani pe 16 iulie 1941, dar, înainte de a fi capturat, și-a distrus actele și și-a descusut toate însemnele ofițerești de pe uniformă.
Când a fost interogat, Iakov a declarat că este soldat și că îl cheamă Lavadze, apoi a fost interogat de germani în mai multe lagăre pentru ofițeri. Din procesele verbale ale interogatoriilor reiese că, în ciuda presiunilor, fiul nu și-a trădat niciodată tatăl sau țara, deși își exprima uneori rezervele față de politica lui Stalin.
Germanii au propus un schimb de prizonieri, arătându-se dispuși să-l schimbe pe Iakov cu feldmareșalul Friedrich Paulus, care fusese luat în captivitate de sovietici, dar Stalin nu a fost de acord cu schimbul, afirmând: “Nu am niciun fiu pe nume Iakov, iar soldații nu pot fi schimbați cu mareșalii”.
În 1943 Iakov a murit în prizonierat, la vârsta de 36 de ani, în lagărul de concentrare Sachsenhausen, versiunea oficială a germanilor fiind că s-a electrocutat într-un gard electrificat într-o încercare nereușită de evadare.
Stalin însuși era convins că fiul său nu va scăpa cu viața din prizonierat și, când a aflat despre moartea lui, a dat ordin ca nora sa, Iulia Merțer, să fie judecată și condamnată ca membră a familiei unui trădător, tânăra fiind închisă doi ani într-o închisoare din Samara.
Iulia Merțer
Iosif V. Djugasvili
Ekaterina Svanidze, prima sotie a capcaunului
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire