Archives du blog

samedi 4 janvier 2020

Adèle. O poveste din padurea vieneza


Draga prietena,

Cu ani si ani in urma, in ziua demult surpata in uitare de 25 apr. 2013, la ora 21:33, pornea spre tine un email putin mai deosebit, ceva despre Adele, Klimt, Maria Altmann, o poveste din Padurea vieneza, etc. Am cautat emailul in harababura din memoria lap-topului, am cautat, am scotocit si ...nimic. Sa inebunesc nu alta, aprope ca mi-a venit sa merg la chivute sa le scotocesc, precum  Lefter Popescu din Doua loturi de Caragiale. Cat pe ce sa caz in fandaxie. Dar, intrun tarziu, monstrul labirintin a catadixit sa-mi restituie emailul si atachementul aferent.

Si toata tevatura din pricina ca vazusem cu o seara inainte filmul Woman in gold, 2015, regia Simon Curtis, cu Helen Mirren, Ryan Raynolds, Johnatan Pryce, etc. Nu-i nemaipomenit dar...e!

Drept pentru care iti trimit mai jos - legatura net pentru film, mai sus - crochiul cu pricina si separat - galeria Adele.O poveste din padurea vieneza.

Enjoy! 

Ion 

-------------------------------------------------------



Adèle. O poveste din padurea vieneza

Maria Altmann (n. Bloch-Bauer) s-a nascut în 1916, întro familie din marea burghezie austriaca. Mama sa, Thérèse Bauer si sora acesteia, Adèle Bauer, fiicele unui director de banca, s-au casatorit cu doi frati, Ferdinand Bloch, magnat in industria zaharului si respectiv, Gustav, de profesie avocat. Adèle si Ferdinand nu au avut copii, in vreme ce Thérèse si Gustav au avut cinci ( Maria fiind mezina). Pasionat de muzica, Gustav Bloch canta la un violoncel Stradivarius in concerte private, organizate in casa familiei din Viena, pe Elisabethstrasse nr.18. In capitala imperiului habsburgic, la inceputul secolului al XX-lea, traiau si creau psihiatrul Freud, filosoful Wittgenstein, scriitorii Musil, Werfel, Roth, Schnitzler, pictorii Klimt si Schiele. Cei din familia Bloch-Bauer au gusturi artistice si sunt mari mecenati: salonul Adèlei era frecventat de artisti plastici (Kokoschka), compozitori (Richard Strauss), intelectuali. Kokoschka picteaza portretul lui Ferdinand. Tot la solicitarea acestuia, Klimt picteaza portretul sotiei, Adèle, pe care il termina in 1907 si il expune in acelasi an. Colierul purtat de Adèle este oferit Mariei la casatoria acesteia, la 21 de ani, cu Fritz Altmann, tanar interpret de opera. In 1912, Klimt realizeaza al doilea portret al Adèlei. In 1923, Adèle isi face testamentul, prin care lasa toate bunurile sotului ei, Ferdinand, cerand ca tablourile din colectia personala sa fie donate Muzeului Belvedere din Viena, dupa moartea sotului. Dar proprietarul legal ramanea acesta. In 1925, Adèle moare, la 43 de ani, de meningita. Profund afectat, Ferdinand transforma camera sotiei decedate intrun altar memorial, decorand-o cu panzele lui Klimt si jerbe de flori. In ianuarie 1933, Adolf Hitler, fost pictor nerealizat, respins de doua ori de Academia de Arte Frumoase din Viena, ajunge cancelar al Germaniei. In martie 1938, Austria este anexata Reichului german (Anschluss). Dupa razboi, austriecii au pretins ca au fost victimele unei agresiuni. In realitate, majoritatea populatiei i-a primit cu flori pe hitleristi: “Clopote, flori, entuziasm”, isi aminteste Maria Altmann. Minunata viata a evreilor vienezi se sfarsea cu un cosmar. Ferdinand Bloch-Bauer, se refugiaza la locuinta lui de langa Praga. Intensitatea si volenta antisemitismului austriecilor ii surprinde pana si pe nazistii germani: evreii vienezi sunt victimele opresiunii brutale, umilirii publice, obligati sa spele trotuare in genunchi. Se procedeaza rapid la arianizari salbatice, confiscari de bunuri (apartamente, magazine, mobila, bijuterii, bani, obiecte de arta) La sfarsitul lunii martie 1938, Gestapoul cere predarea Stradivarius-ului. Profund socat, Gustav Bloch Bauer moare cateva luni mai tarziu. Maria este obligata sa cedeze autoritatilor bijuteriile de familie. Sotul ei, Fritz Almann, este arestat si internat in lagarul de la Dachau, fabrica de stofe de casmir a fratelui sau este confiscata. Sub presiunea nazistilor, Bernhard Altmann, aflat la Paris, semneaza un act de cesiune a proprietatii in schimbul eliberarii fratelui din lagar. Unul din fratii Mariei este arestat in 1938. Biroul de emigrare a evreilor de la Viena, care functioneaza la foc continuu, este condus de eficientul Adolf Eichmann. Evreii pot parasi Austria, devenita parte a Reichului german (Ostmark), cedandu-si 2 toate bunurile. “Prieteni ai parintilor mei s-au sinucis deoarece nu stiau unde sa plece. Doctorul nostru de familie s-a sinucis cu morfina, o prietena a mamei s-a sinucis impreuna cu fiul ei. Oameni care nu aveau bani si nu vorbeau limbi straine s-au pomenit in fata unei cortine negre. In spatele ei nu se afla nimic. Ce era de facut?”- povesteste Maria. Dupa doua incercari nereusite si cu ajutorul lui Bernhard, cumnatul aflat la Paris, Fritz si Maria izbutesc sa paraseasca Austria prin Munchen apoi iau trenul pana la Aix-la-Chapelle, ajungand in celedin urma in Anglia. Ferdinand Bloch-Bauer e acuzat de o frauda fiscala fictiv a si obligat sa plateasca o amenda uriasa. Nazistii confisca fabrica de zahar, casa din Elisabethstrasse nr. 18, colectia de portelanuri si opere de arta printre care sapte panze de Klimt. La 9 noiembrie 1938, nazistii organizeaza Noaptea de Cristal, orgie de geamuri sparte, crime si jafuri: 7500 de magazine distruse, 177 de sinagogi incendiate, 91 de morti (declarati oficial, in realitate peste 2000), 30 000 deportati in lagare, 100 de milioane de marci platite de victime drept…despagubiri. Ingroziti, fara aparare, doua treimi din membrii comunitatii evreiesti din Viena (120 000 de persoane) se refugiaza peste granita, oriunde gasesc intelegere (Amsterdam, Paris, Anglia). In martie 1939, hitleristii invadeaza Cehoslovacia: haituit, Ferdinand se refugiaza in Elvetia. Casa de langa Praga (Panenske Brezany) e ocupata si confiscata de nazisti. Principalul arhitect al Holocaustului alaturi de Hitler si Himmler, Guvernatorul Boemiei si Moraviei, demonicul Heydrich Heydrich, o transforma in resedinta personala. Jaful de bunuri si obiecte de arta continua sistematic. Adevarate comandouri de spoliere formate din profesori universitari, specialisti, muzeografi rad totul: 5000 de obiecte de arta sunt rechizitionate numai pentru Fuhrer, pentru proiectul megalomaniac al unui Muzeu de arta la Linz, restul este impartit intre paladinii Fuhrerului - Goering, Rosenberg, Goebbels. Colectia Bloch-Bauer sucita un interes considerabil. Rafinatii vienezi sunt incantati de oportunitatile pe care le ofera purificarea rasiala: 40% din garzile SS ale lagarelor de concentrare sunt austrieci, desi in Reich populatia austriaca reprezinta doar 8%. Apocalipsa nazista ia sfarsit. In 1945, Ferdinand redacteaza un nou testament prin care lasa panzele lui Klimt nepoatelor sale apoi, dupa o luna, moare. Este inmormantat alaturi de sotia lui Adèle. Maria si Fritz Altmann emigreaza, in 1942, in Statele Unite (California). In 1948, ei angajeaza un avocat, in incercarea de a recupera macar o parte din bunurile spoliate de regimul hitlerist. Austria postbelica avusese prudenta de a se blinda cu legi de protejare a patrimoniului, in care se includeau multe din bunurile jefuite de nazisti. Mostenitorii lui Ferdinand - Maria, fratele si sora ei - semneaza un acord cu statul austriac prin care isi recuperau unele bunuri dar renuntau la cererile privind restituirea panzelor lui Klimt. Evreii deposedati in timpul regimului nazist si urmasii lor si sunt dezamagiti. Multe documente privind spolierile obiectelor de arta dispar sau sunt inaccesibile. O ancheta intreprinsa in 1984 de publicatia Art News, intitulata A legacy of Shame. Nazi art loot in Austria, releva ca operele de arta furate evreilor fusesera depozitate intro manastire din secolul al XIVlea, la Mauerbach, langa Viena. Guvernul austriac e stanjenit dar, in ciuda presiunilor internationale, respinge cererile celor care isi revendicau bunurile extorcate. In 1996, colectia de aproximativ 8000 de obiecte de arta, portelanuri, tapiserii, covoare, picturi, carti, piese de mobilier, monede, armuri - 3 ascunse in manastire - sunt vandute la licitatie iar suma obtinuta (14 milioane de dolari) este varsata comunitatii evreiesti vieneze. In 1998, doua tablouri de Egon Schiele, Portretul lui Wally si Orasul mort, imprumutate Muzeului de Arta Moderna de la New York de Galeria Leopold din Viena sunt poprite din ordinul procurorului general al orasului New York, fiind revendicate de Lea Bondi, persoana spoliata in 1938 de nazisti. Fundatia Leopold recastiga un tablou contra unei despagubiri de 19 milioane de dolari. La initiativa ministrului culturii din guvernul austriac, Elisabeth Gehrer, Austria adopta, la sfarsitul anului 1998, o lege care obliga statul sa restituie operele cedate cu forta de proprietarii evrei in schimbul permiselor de emigrare. Ansamblul arhivelor austriece referitoare la spolierea evreilor austrieci sunt cercetate de ziaristul Hubertus Czernin (cel care
dezvaluise trecutul nazist al lui Kurt Waldheim, ajuns secretar general ONU). Maria Altmann poate, in sfarsit, consulta testamentul matusii Adèle. Tablourile portret ale Adèlei fusesera expuse la muzeul Belvedere cu date false - 1936 si respectiv 1928 - or, la aceste date, ele impodobeau camera altar din apartamentul Bauer-Bloch din Elisabethstrasse, la Viena. Fosta resedinta a familiei, confiscata de nazisti si oferita Societatii Germane de Cai Ferate (Deutche bahn) devenise, dupa razboi, sediul Societatii de Cai Ferate austriece, Ostereichische Bundesbahn (OBB). O spoliere simbolica terifianta, daca ne gandim la rolul major jucat de reteaua feroviara germana si austriaca in savarsirea Holocaustrului. (Vice-cancelarul Austriei a promis, recent, restituirea imobilului mostenitorilor legal, Maria Altmann beneficiind de ¼ din acesta). Maria apeleaza la serviciile unui tanar avocat, Randol Schoenberg, nepotul celebrului muzician Arnold Schoenberg, refugiat si el in urma anexarii Austriei la Reich, cu ajutorul caruia deschide o procedura judiciara in Austria. Mediile de informare austriece isi exprima ostilitatea fata de Maria Altmann, devenita cetatean american, care revenea in 1999 pentru prima data dupa razboi in tara natala. Ministrul austriac al culturii refuza restituirea tablourilor aflate in custodia Muzeului Belvedere, pe motiv ca tablourile nu fusesera furate de nazisti ci donate. Procedura juridica presupunea depunerea unei garantii de cateva milioane de dolari. Petentii cer dispensa dar sunt refuzati. In anul 2000, Maria decide sa apeleze la jurisdictia americana si reuseste sa ajunga pana la Curtea Suprema a Statelor Unite. In mod curios, administratia Bush e reprezentata la proces de un amicus curiae, care pledeaza in favoarea Austriei, pentru “a nu prejudicia relatiile Americii cu partenerii sai europeni”. In ianuarie 2006, un tribunal de arbitraj din Austria, acceptat de cele doua parti, decide ca familia Bloch Bauer a fost spoliata in mod ilegal si ordona restituirea a cinci panze semnate de Gustav Klimt. A sasea face obiectul unei proceduri distincte, a saptea ramane in Austria. Statul austriac beneficiaza de dreptul de preemtiune (300 milioane de dolari) pentru cele cinci panze. In februarie 2006, statul austriac anunta ca nu dispune de mijloacele financiare necesare rascumpararii si expediaza panzele in SUA. Se organizeaza o vanzare la licitatie, la casa Christie’s, in iunie 2006: cele cinci panze sunt cumparate la preturi uriase. Portretul Adelei Bloch - Bauer e achizitionat de Ronald S. Lauder, 4 magnat in industria de cosmetice, fost ambasador al SUA in Austria, cu 135 de milioane de dolari, pentru Galeria de Arta (Neue Galerie) din New York, aflata in proprietatea acestuia: “E Mona Lisa noastra”, a declarat, mai tarziu, Ronald S.lauder. Maria Altmann moare la varsta de 94 de ani, la 7 februarie 2011. 65.000 de evrei austrieci au murit in timpul Holocaustului. Din 1995 pana azi, 30.000 de supravietuitori au primit o indemnizatie simbolica de 6000 de dolari. Austria a restituit 10.000 de opere de arta furate de la proprietarii lor evrei austrieci. Alte mii de obiecte de arta au ramas nerevendicate, multe familii spoliate fiind complet distruse in timpul Holocaustului. Colierul Adèlei, daruit Mariei la nunta, confiscat de nazisti, ajuns in mainile Reichmarschal-ului Goering care l-a daruit sotiei sale Emmy Sonnemann, nu a mai fost gasit.
(Compilatie de surse si materiale web)

Ion Magiru

https://goo.gl/photos/QDUFLSHT99FZ74h26

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire