Naturi moarte flamande cu instrumente muzicale, flori, ceasuri si broasca testoasa.

Natura moarta cu instrumente muzicale de Pieter Claesz (pron. Clas), 1596-1661)

Natura moarta cu flori de Jan de Heem II (1606-1684)

=====================================================================

Naturi moarte flamande cu instrumente muzicale, flori, ceasuri si broasca testoasa.

Martie 1938 - austriecii in extaz il aclama pe compatriotul lor, nascut la Braunau am Inn, langa Linz, pentru darul dumnezeiesc facut ramasitei imperiale a Habsburgilor: transformarea tarii lor in regiune de frontiera (Ostmark) a marelui Reich german. Vienezul Friedrich Unger, prosper industrias proprietar de tesatorii, isi pierde instantaneu cetatenia, din cauza originii sale evreiesti. In cateva ore, e prins in marele navod al Gestapoului si ulterior eliberat (cu greu) in schimbul cedarii “benevole” a bunurilor sale mobile si imobile catre patria arienilor puri si idealisti.

3 iulie 1938. F. Unger, impreuna cu asociatul sau, Otto Anninger si familiile lor, hatarasc sa fuga din fosta Austrie. Ajunsi la frontiera franceza, refugiatii reusesc sa calce pe solul francez, terre d’asile prin traditie.Transfugii fericiti (Heureux comme Dieu en France, graieste un dicton in idis) se stabilesc provizoriu in mica localitate Aurillac (Cantal), dar un container cu mobile si tablouri ramane blocat la vama.

Timp de 6 luni, stramutatii isi trag sufletul apoi, pe 28 decembrie 1938, intr-o scrisoare adresata autoritatilor franceze, Unger solicita acordarea cetateniei franceze pentru el si ai sai, motivandu-si demersul prin faptul ca era francofon si francofil: “Je serais très heureux de pouvoir, en qualité de français, faire cadeau au Musée que vous voudrez bien désigner, les peintures suivantes...” Se vede treaba ca cineva, o persoana dotata cu esprit de finesse, ca atatea altele in tara lui Pascal, ii recomandase discret sa faca un petit geste...

Cele trei panze, pitite bine in mobilierul din container, de care face vorbire dl. Unger erau urmatoarele: Natura moarta cu instrumente muzicale de Pieter Claesz (pron. Clas), 1596-1661), Natura moarta cu flori de Jan de Heem II (1606-1684) si Familia lui Darius prosternata la picioarele lui Alexandru, de Francesco Trevisani (1656-1746). Prima -exceptionala, a doua - de serie, a treia -mediocra. Dar Stilleven a lui Claesz, mon Dieu, singurul Claesz de pe solul Frantei, figurez-vous!

Administratia franceza, de obicei greoaie, face acum dovada unei celeritati remarcabile: la 1 februarie 1939, directorul general pentru arta din ministerul Educatiei Nationale il informeaza pe postulantul Unger ca propunerea lui va fi “imédiatemment étudiée par la direction des Musées nationaux”. Cu recunostiinta, semnat indescifrabil. Unger s-a achita de partea lui in acest gentlemen’s agreement, muzeografii francezi instaleaza cu drag cele trei tablouri in colectiile de pictura flamando-olandeza si italiana de la Luvru, dar birocratii de la Interne fac sourde oreillle la partea lor din intelegere.

La 7 septembrie 1939, la o saptamana de la izbucnirea razboiului, Unger, aflat la New York pentru afaceri, primeste raspunsul oficial al Republicii franceze: “Dupa o atenta evaluare va informam ca cererea d-voastra nu poate fi acceptata, deoarece postulantul nu a locuit pe solul francez timp de trei ani, asa cum stipuleaza legislatia privitoare la acordarea cetateniei”

Familia risipita il urmeaza pe Unger in America. In noiembrie 1939, proaspatul cetatean american F.Unger se informeaza de soarta tablourilor donate, pe temeiul faptului ca statul francez nu i-a acordat cetatenia. Spinos dosar: nici vorba de furt, nici vorba de extorcare violenta sau de vanzare “amiabila.” Dupa eliberarea Frantei, in 1945, F.Unger cere oficial restituirea tablourilor donate in situatia disperata din 1939. Zadarnic. La 28 februarie 1946, comitetul conservatorilor Muzeului Luvru raspunde intr-o adresa oficiala catre petent: “o astfel de decizie (restituirea bunurilor donate, conform principiului moral) ar risca sa creeze un precedent suparator...” Trec anii. Familia Unger solicita o reexaminare a hotararii din 1946. In 2004, conservatorul general al departamentuluii de pictura de la Luvru, Jacques Fourcade, intervievat de Le Monde, raspunde ca “a modifica natura donatiei ar insemna un abuz de interpretare”

Dar zarile se insenineaza: in 2008, ministrul culturii francez concede, solomonic, ca solicitarea familiei Unger este “juridic fragila dar moralmente indiscutabila”. Se gaseste un aranjament amiabil: o compensatie financiara de 1,37 milioane de Euro catre Grete Heinz, 82 de ani, fiica donatorului trecut la cei drepti in 1954, in vreme ce tablourile raman in patrimoniul statului francez. Dupa 71 de ani, zeita Dike a primit satisfactie.

In prim planul panzei lui Pieter Claesz se poate zari o broasca testoasa, simbolul rabdarii. In planul doi - un ceas, in planul trei - o oglinda reflectand un pahar cu vin rosu. Sa inchinam si noi pentru dreptate.

Ion Magiru

(In redactarea acestui crochiu, autorul s-a inspirat din materiale aparute in presa franceza: Le Monde,15/09/2009/, Nathaniel Herzberg-La spoliation oubliée, AFP. 15/9/2009/ -70 ans après, precum si din lucrari de istoria artei si situri consacrate picturii flamando-olandeze)

Familia lui Darius prosternata la picioarele lui Alexandru,
de Francesco Trevisani (1656-1746).