Edenul rosu
Carola in Germania
Carola in Edenul rosu
Regizorul Gustav von Wagenheim
1.Katerina Clark, Moscow, the Fourth Rome: Stalinism, Cosmopolitanism, and the Evolution of Soviet Culture, 1931-1941, Harvard University Press, 2011
2.Carola Neher, n.1900, Munchen - d. 1942, Iletk, Orenburg.
3.Carola Neher. Fotografia de identificare dupa arestare: detinut nr. 59783
4.Regizorul Gustav von Wagenheim, nascut intro familie nobila (fiul lui Eduard Clemens Freiherr von Wangenheim). El i-a denuntat, sub tortura, pe Carola Neher si Anatol Becker.
===========================================================
Un prieten, specialist in Bertold Brecht, imi scrie deunazi un ravas e-mailat in care, printre alte nume, il aminteste si pe cel al Carolei Neher. Eu ma dau destept dar uneori inteleg ca sentimentul ignorantei crase e un mai bun pedagog decat hamacul auto-suficientei. Din textul amicului se intelegea vag ca era vorba de o actrita cu nuri si cu talent din banda radicalului autor al Operei de trei parale. Dar dincolo de acest cap de fir...intuneric compact, neant, ignoranta crasa. Eine große Scham mein Herz erfüllt. Sa consultam Scripturile, mi-am zis, sa ne informam, sa nu murim prosti. Sa cercetam, sa intrebam, sa mirosim urme, sa cautam sensuri...e ceva mai pasionant pe lumea asta?
Singurul nume Neher pe care il cunosteam era André Neher, filosof francez nascut in Germania, autorul cartii Exilul Cuvantului. De la tacerea biblica la tacerea de la Auschwitz, Ed Hasefer, Bucuresti, 2002. Nu am detectat nici o legatura intre cei doi Neher.
Cel de al doilea sot al actritei germane, Anatol Becker, era un comunist internationalist, nascut in Romania. In 1934, cuplul Carola Neher si Anatol Becker s-au stabilit la Moscova, locuind la faimosul Hotel Lux, administrat de Comintern.
Regizorul Gustav von Wagenheim care a colaborat cu Carola la cabaretul agit-prop Kolonne Links, a fost interogat si torturat de NKVD, in cadrul unei anchete privind o fantasmagorica conspiratie trotkista. Pe baza marturiilor sale, Carola si Anatol au fost arestati si implicati intr-un complot trotkist.
Anatol Becker a fost impuscat in 1936, Carola Neher, detinuta la Moscova si ulterior deportata, moare de tifos intrun lagar din Urali (1.232 km la sud-est de Moscova) in 1942.
===========================================================
Iti promit o documentare mai ampla. Uimirea amestecata cu mila si sila pe care o trezesc acesti nefericiti gladiatori ai Tarului rosu, refugiati in Edenul sovietic dupa chinurile din Infernul brun, merita un studiu aprofundat.
ion
DESTINE GERMANE ȊN EDENUL ROŞU
Pentru Didi Motto “-Mir wühlt es Mark und Leben durch, das Elend dieser einzigen – du grinsest gelassen über das Schicksal von Tausenden hin!”
“-Nenorocirea acesteia, a uneia singure, imi rascoleste trupul si viata; iar tu, ranjesti cu nepasare la soarta a mii si mii de fapturi!” (J.W Goethe, Faust, I, 26, v. 28-30. Faust catre Mefisto).
=========================================================
Preambul
Marturisesc rusinat ca, in primul moment, numele Carola Neher nu mi-a sugerat nicio asociere de natura culturala, politica sau istorica. Singurul Neher pe care il cunosteam era André Neher, filosof francez nascut in Germania, autorul cartii Exilul Cuvantului. De la tacerea biblica la tacerea de la Auschwitz, Ed. Hasefer, Bucuresti, 2002. Nu am detectat nicio legatura intre cei doi Neher. In lipsa unui dictionar onomastic al cominternistilor si “tovarasilor de drum”, am consultat mereu proaspata si utila carte a lui Arkadi Vaksberg, Hotel Lux. Partidele fratesti in slujba Internationalei comuniste (Humanitas, 1998, carte aparuta cu ajutorul Fundatiei Soros). Carola Neher nu figureaza in indexul de nume si nici sotul ei, comunistul Anatol Becher, nascut in Romania, impuscat in Rusia. Dramaturgul Bertold Brecht, figura marcanta a exilului antifascist german si mentorul actritei Carola Neher, figureaza la p. 44,73,158, 220. Scriitorul franco-spaniol Jorge Semprun, fost militant comunist si fost detinut in lagarul nazist de la Buchenwald, i-a dedicat o piesa de teatru intitulata Le retour de Carola Neher, aparuta la Gallimard in 1998 si reprezentata pe scena, pentru prima oara, de compania Orphéon Théâtre intérieur in 2001 2 O actrita promitatoare: Carola Neher Carola Neher (in actul de acuzare din 1937 figureaza cu numele de Carolina Henschke, dupa numele primului sot, Alfred Henschke), n.1900, Munchen – d. Iletk, Orenburg, 1942. In 1930, Carola urmeaza cursuri de limba rusa intr-o scoala serala pentru muncitori administrata de KPD (Partidul Comunist din Germania), se indragosteste de profesorul ei, Anatol Becker, un inginer germano-roman, militant comunist, hotarat sa plece cu orice risc in Rusia sovietica. Actrită germana cunoscuta in perioada interbelica, militantă feminista, ardentă sustinatoare a KPD, Carola isi paraseste patria in 1933, dupa inscaunarea lui Hitler in functia de cancelar, refugiindu-se impreuna cu sotul ei, mai intai la Praga, unde intalnesc o cunostiinta mai veche, Erich Wallenberg, care ii roaga sa transmita o scrisoare unui prieten din Rusia. Carola accepta. Wallenberg era specialist in probleme militare al KPD, avand contacte cu unii trotkisti din Vest si din Rusia fiind urmarit, in consecinta, atat de Gestapo cat si de KPD. Gestul amabil al Carolei va avea consecinte dezastruoase peste cativa ani. La Moscova e cazata, impreuna cu sotul ei, la Hotel Lux, stabiliment administrat de Comintern si de NKVD. Cei doi fac eforturi sa se adapteze la realitatea dura a vietii cotidiene din “primul stat al muncitorilor si taranilor”. In 1936, sotul Anatol Becker este arestat si inchis, fiind invinuit de “actiuni teroriste (trotkiste) vizand asasinarea tov.Stalin”. Carola il cauta disperata la mai multe inchisori dar fara succes. Gestul ei nu a scapat ochiului vigilent al organelor. In dosarul ei de urmarire apare mentiunea “aventuriera cu simpatii anti-sovietice”. Cei doi soti fusesera denuntati de regizorul cu “simpatii sovietice” Gustav von Wangenheim (fiul lui Eduard von Winterstein, baron von Wangenheim), refugiat si el la Hotel Lux. Fiul regizorului il va disculpa ulterior, sustinand ca marturiile (false) ale tatalui sau fusesera smulse cu forta, sub tortura. In realitate, acesta practica delatiunea cu mult timp inainte de a fi anchetat. Dupa razboi, Wagenheim va fi numit director al unui teatru important 3 din zona de ocupatie sovietica a Berlinului (cf.Jean Ruffet, Femmes allemandes au Goulag, Raison présente, nr.139, 3e trimestre, 2001, p. 100). Carola Neher a fost arestata si inchisa. Dupa mai multe saptamani de interogatorii insotite de torturi, incearca sa se sinucida, taindu-si venele. E condamnata la 10 ani de munca silnica si azvarlita in Gulag, sub invinuirea de participare la o “conspiratie trotkista anti-sovietica”. In lagarul din regiunea Ural, (1.232 km la sud-est de Moscova), Carola il intalneste, in 1942, pe Cristian Racovski, bulgar devenit cetatean român după integrarea Dobrogei la România, unul dintre intemeietorii social democratiei din Romania, fost prim ministru al Ucrainei sovietice si fost ambasador la Paris. Ultimul document scris de mana Carolei a fost o scrisoare prin care incerca sa dea de urma fiului ei, Georg, in varsta de un an si sapte luni, trimis intr-un orfelinat din reteaua administrata de NKVD, dupa arestarea parintilor. Carola Neher, 41, de ani, nr. matricol 59783, moare de tifos la 20 iulie 1942. Odihneste intrun mormant nemarcat la Ilutk, regiunea (oblast) Orenburg. Fiul Georg, ajuns profesor de muzica, afla de soarta mamei abia dupa 30 de ani, in 1975. Bertold Brecht a scris rolul personajului Polly Peachum din Opera de trei parale pentru Carola Neher. “E actrita ideala pentru un astfel de rol”, scria un critic al vremii. “E ca o floare crescuta in mlastina, sub lumina lunii din Soho. Fata ei plata, cu trasaturi regulate, nasul ei de pisica sunt in stare sa exprime atat veselie cat si tristete.” Carola a interpretat rolul si in versiunea cinematografica a piesei, realizata de G.W.Pabst in 1931. Unii istorici sustin ca B.Brecht ar fi incercat sa intervina pe langa autoritatile sovietice pentru a obtine eliberarea actritei, altii, in schimb, afirma ca Brecht s-ar fi ferit sa se implice in anchetele extrem de periculoase din perioada Marii Terori (asa numitele conspiratii hitlero-trotkiste, in care erau inculpate sute de persoane, faceau inevitabil, victime colaterale). B.Brecht, afland ca fosta lui pupila, Carola Neher, se afla in inchisoare si ca sotul ei fusese acuzat de apartenenta la un grup terorist, ii scrie lui Feuchwanger: “Vedeti vreo posibilitate de a afla vesti despre Carola Neher? Desigur, s-ar putea sa se fi facut si greseli in aplicarea masurilor, foarte 4 justificate, intreprinse de URSS contra organizatiilor conduse de Goebbels. Daca Carola Neher s-a implicat cu adevarat in aceste intrigi care pot fi calificate drept crime de inalta tradare, nu o putem ajuta. Dar poate ca am putea grabi unele proceduri, contribuind astfel la clarificarea cazului ei. Am putea insista, de exemplu, asupra darurilor ei artistice exceptionale. As gasi corect, de altfel, sa considerati solicitarea mea ca una total confidentiala, caci nu as dori sa vedeti in ea vreo urma de neincredere fata de practicile in curs in Uniunea Sovietica si nici sa dau ocazie unora sa se gandeasca la asa ceva” (scrisoarea lui Brecht dateaza din decembrie 1936 sau ianuarie 1937). In mai, Feuchtwanger ii raspunde lui Brecht: “Carola Neher a fost inchisa in timp ce eu eram la M. Cred ca a fost amestecata intr-un complot organizat de sotul ei”. Si din nou aceeasi concluzie care-l exonereaza de orice responsabilitate si de orice tentatie de a sti mai mult: “nu cunosc alte amanunte.” Nu e de mirare ca ziarul trotkist parizian Unser Wort din noiembrie 1939 il acuza pe Brecht de lasitate (Jean Ruffet, op.cit p 107. Vezi si recenzia la JeanMichel Palmier, Weimar en exile, Payot et Rivages, 1990) Thomas Mann, alta figura majora a exilului german anti-fascist, ii scrie lui Koltov, la 1 august august 1936, ca niste prieteni germani i-au vorbit de arestarea lui Zenzl Muhsam, care ar fi facut declaratii anarhiste. “Ce dezamagire ar fi pentru noi, adauga Thomas Mann, care voiam sa vedem in noua Constitutie sovietica instrumentul unei democratii autoritare, daca am descoperi ca azilul in Rusia are, de fapt, functia unei celule de inchisoare!” “Odioasele crime” ale hitlero-trotkistilor inchipuiti. Alti “conspiratori” imbogatesc captura NKVD-ului: Erich Wallenberg, de care am mai vorbit si Max Hoelz (militant comunist si agitator revolutionar, participant la crancenele lupte de strada intre nazisti si comunisti, refugiat in Rusia din 1928) sunt doar cativa dintre ei. Flash back: 5 Martie 1933. Teleimprimatoarele agentiilor de stiri, posturile de radio si ziarele anunta victoria rasunatoare a partidului nazist NSDAP in 5 ultimele alegeri legislative din Germania. Precedentele alegeri, cele din noiembrie 1932, zguduisera scena politica germana si europeana si dusesera la formarea guvernului de catre noul cancelar Adolf Hitler, pe 30 ianuarie 1933. Noile alegeri organizate de guvenul cancelarului dadusera din nou drept castigator Partidul nazist (NSDAP). Un grup de membri ai KPD, refugiati in Rusia, profund traumatizati de situatia din patrie, care parea iremediabila, se intrunesc intrun apartament din Moscova pentru a asculta si comenta ultimele stiri la radioul inginerului Taubenberg. Mai tarziu, cativa din participantii la intrunire aveau sa “marturiseasca” ca, de fapt, fusese vorba de o “intalnire conspirativa trotkista anti-sovietica. Lui Hoelz i se refuza plecarea din URSS (pasapoartele comunistilor refugiati in Rusia erau retinute de autoritati). In plus, Hoelz se facuse vinovat si de “crima de tradare”: contactase, fara aprobare, ambasada Germaniei la Moscova, pentru a se interesa de posibilitatea intoarcerii in patrie. In septembrie 1933, Hoelz moare inecat in imprejurari misterioase, langa orasul Nijnii Novdgorod (rebotezat Gorki in 1932). Organele descoperisera si o alta etnica germana, care “activase” in fantasmagoricul bloc hitlero-trotkist, Zenzl Muhsam, vaduva poetului anarhist Erich Muhsam, torturat si ucis de nazisti in lagarul de la Oranienburg. Animata de credinta in comunism si de fidelitatea fata de sotul ucis, Zenzl Muhsam debarcase la Moscova pentru a incerca sa publice la o editura sovietica manuscrisele inedite ale sotului, ramase in custodia ei. Era prietena cu Carola Neher. Arestata de mai multe ori (1936,1938,1949) condamnata la 8 ani de munca silnica. Printre vigilentii turnatori, militantul Herbert Wehner, sosit la Moscova in 1937, devotat organelor, devenit, dupa razboi, unul din liderii de frunte ai onorabilului Partid social-democrat vest german renascut. (Informatiile provin dintro recenzie la cartea lui Reinhardt Muller, Captivi la Moscova. Exil si persecutii staliniste, Hamburg, 2001. 6 Brecht, Feuchtwanger, Malraux, Orwell si alti “suspecti” Cominternul ii cultiva asiduu pe tovarasii de drum dar institutia sora (NKVD) nu uita niciodata sa-i supravegheze informativ, atunci cand se intampla sa viziteze Tara sovietelor. In dosarul lui Mihail Koltov, celebrul ziarist de la Pravda, sunt inserate “rapoarte de observare externa” (filaj) realizate de Lubianka, consacrate lui Lion Feuchtwanger si lui Arthur Koestler (desi acesta nu scrisese inca Darkness at noon). Cu prilejul vizitei lor in URSS, Berthold Brecht, André Malraux si Antoine de Saint Exupery au facut si ei obiectul unor scrutari profesioniste:conexiunea era urmatoarea-erau prieteni cu Koltov, pe care il intalnisera in Spania si aveau o pasiune comuna, aviatia. Organele au mirosit o filiera conspirativa trotkista. Secretara lui Brecht, Margaret Steffin, ramasa in Rusia dupa plecarea dramaturgului, din cauza unei boali, fusese pusa si ea sub urmarire atenta de catre organe. Despre epopeea tragica a Mariei Osten (n. 1908, Lemgo, Germania - d.1942, Saratov) si a lui Mihail Koltov, am amintit in mesajul legat de cazul Hubert, baiatul german de 10 ani, fiu de muncitor ramas somer din cauza persecutiilor Gestapoului, adoptat de cei doi. In dosarul lui Koltov figureaza note informative trimise de agentura NKVD din Spania despre legaturile lui cu “colaboratorul Intelligence Service - Erich Blair” (alias George Orwell). La Lubianka se consemna minutios fiecare intalnire a lui Koltov cu Malraux. Calatoria turistica a ziaristului in Crimeea, impreuna cu Malraux si M. Gorki, ii va fi ulterior reprosata oficial: Koltov era acuzat ca a organizat-o in scop de spionaj, pentru a afla de la Gorki continutul convorbirilor acestuia cu Stalin, pe care urma sa-l transmita serviciilor franceze de informatii prin intermediul prietenului Malraux (A.V. p. 159) Maria Osten, tovarasa de viata a lui Koltov, ziarista si ea la Pravda, acuzata ca e spioana germana si complice a lui Koltov, Arthur Koestler si André Malraux, a fost arestata, torturata, condamnata la moarte de o troika a NKVD-ului si, fara 7 sa i se mai dea cuvantul, executata in aceeasi zi (A.Vaksberg, op. cit. p.162) A refuzat sa cedeze in fata calailor ei, spre deosebire de Koltov, care, scarbit de acuzatiile absurde care i se aduceau, si-a recunoscut “vina” de la inceputul anchetei. O alta legatura periculoasa cu Malraux: Efron, sotul Marinei Tvetaieva, a fost acuzat ca ar fi avut legaturi cu Gestapoul si cu serviciile speciale engleze, austriece, belgiene, poloneze si americane. Printre numerosii intermediari (actul de acuzare enumera peste saptezeci de nume) care le asigurau contactul cu centrele de spionaj dusmane se numara “binecunoscutul agent al serviciilor franceze de informatii, André Malraux”..Serghei Efron va fi impuscat in 1941, la Orel, cu doua saptamani inainte de sinuciderea Marinei Tvetaieva. Calatoriile Margaretei Buber-Neumann: din Karaganda la Ravensbruck Margarete Buber-Neumann (n.Thurig), 1901-1989. Casatorita cu Rafael Buber, fiul renumitului filosof Martin Buber, ulterior recasatorita cu Heinz Neumann, unul din liderii marcanti ai PKD, redactor sef la oficiosul Rote Fahne (Drapelul Rosu).Una din fiicele Margaretei, Lisette (cunoscuta sub numele de Babette Gross) a fost sotia lui Willi Munzenberg, neobositul propagandist al lui Stalin in Europa de Vest si Statele Unite. In 1931-1932, Margareta a calatorit de doua ori in URSS, impreuna cu sotul ei. In 1935, cuplul e solicitat imperativ de Comintern sa vina la Moscova pentru a lucra ca traducatori la Editura pentru Muncitorii straini. Pe 27 aprilie 1937, H.Neumann a fost arestat de NKVD din apartamentul de la Hotel Lux anchetat si executat, 7 luni mai tarziu, pe 26 noiembrie 1937. In luna iunie a aceluiasi an, Margarete a fost si ea arestata, detinuta in inchisorile Lubianka si Butirki, apoi timisa in lagar (Karaganda si Birma Kazahstan) ca “sotie de dusman al poporului”. Printre denuntatori, Erich Mielke, comunist german refugiat in Rusia, devenit dupa razboi seful STASI (Ministerium für Staatsicherheit), din 1957 pana in 1989. 8 In 1940, Margarete e inclusa intrun lot de cetateni germani indezirabili si predata autoritatilor din Germania nazista, pe podul de la Brest-Litovsk. Gestapoul o interneaza in lagarul de femei de la Ravensbruck. Acolo o intalneste pe ziarista Milena Jesenska, prietena lui Franz Kafka. Ulterior, Margarete avea sa scrie o biografie a Milenei (Kafkas Freundin Milena,1963, cu o prefata de Arthur Koestler). O alta prietena a lui Kafka, Dora Diamant (1898-1952) s-a refugiat in 1933 impreuna cu fiica ei in Rusia sovietica unde o astepta sotul, Lutz Lask, fost redactor la ziarul comunist Rote Fahne. In 1937, acesta a fost arestat si deportat in Extremul Orient sovietic. Profitand de imprejurari norocoase, Dora a reusit sa scape din Rusia, refugiindu-se ulterior in Anglia. Margarete scapa din lagar pe 21 aprilie 1944 si fuge pe jos spre locuinta mamei sale din Bavaria, pentru a nu fi capturata de Armata rosie! Impresionat de epopeea vietii ei prinsa intre doua focuri, Arthur Koestler, el insusi devenit un communiste défroqué, o indeamna pe Margarete sa-si publice memoriile, lucru pe care aceasta il si face, publicand cartea Sub doi dictatori. Prizoniera lui Stalin si Hitler, 1949 (ed. franceza: Prisonnière de Staline et d'Hitler: déportée en Sibérie, vol. I, Paris, Seuil, 1949 si Prisonnière de Staline et d'Hitler: déportée à Ravensbrück, vol. II, Paris, Seuil, 1988) Pe 23 februarie 1949, Margarete depune marturie in procesul defectorului Kravcenko, confirmand prin propria ei experienta carcerala afirmatiile acestuia referitoare la monstruosul sistem penitenciar sovietic. In fata tribunalului, fosta detinuta din lagarele Karaganda si Ravensbtuck declara ca: “practic, fascismul si comunismul sunt acelasi lucru”, spre indignarea spasmodica a partidelor de obedienta stalinista din Occident (Vezi Nina Berberova, Afacerea Kravcenko, Humanitas, 2005, trad. Doina Jela) Dupa o perioada petrecuta in Danemarca, Margarete se stabileste din nou in Germania, in 1950. Devenita o anticomunista ferventa, participa, alaturi de Arthur Koestler, Bertrand Russel, Karl Jaspers, Jacques Maritain, Raymond Aron, Ignatio Silone, Sidney Hook si alti intelectuali détrompés la Congresul pentru libertatea culturii, tinut in Berlinul de vest. (Vezi Richard Crossman 9 (coord.), Zeul care a dat greş, Humanitas, 2012).(N.B. Sidney Hook, filosof american cu simpatii comuniste care rupe legaturile cu Cominternul in 1933, este cel care a popularizat zicerea lui Brecht despre inculpatii din procesele trucate din 1936-1938 - “Cu cat sunt mai nevinovati, cu atat mai mult merita sa moara”) Ducandu-si pana la capat decomunizarea, Margarete Buber-Neumann se inscrie in Partidul Crestin-Democrat German, in 1971. Moare la 6 noiembrie 1989, trei zile inainte de caderea zidului Berlinului. Heinz Neumann - un om de actiune, mort la 35 de ani Heinz Neumann (1902-1937), nascut la Berlin intr-o familie din clasa de mijloc. Studiaza filologia, perioada in care intra in contact cu ideile marxiste. In 1929, o cunoaste pe Margarete Buber, cu care traieste in uniune libera, dupa moda militantilor dezbarati de “prejudecati burgheze”. E primit in KPD, fiind protejat de insusi secretatul general, Ernst Reuter. Incepe sa scrie articole si editoriale la ziarul partidului Rote Fahne. Arestat si detinut timp de sase luni, invata limba rusa atat de bine incat, mai tarziu, va putea sa vorbeasca cu oficiali rusi fara interpret. Il va intilni pe Stalin in 1922, cu care se va intretine in rusa. Stalin il simpatizeaza si Neumannn devine astfel un stalinist din prima ora. Om de actiune, participa la revolta de la Hamburg din 1918, apoi fuge la Viena, de unde e expulzat in Rusia sovietica. In 1927, devine reprezentantul Cominternului in China, unde organizeaza rascoala din Guangzhou (Canton), terminata cu un esec sangeros. Intors in Germania, e considerat ideologul sef al partidului, fiind promovat redactor sef al ziarului Rote Fahne. Promotor al unei politici ultra-stangiste, Neumann devine adeptul confruntarii frontale cu nazistii. El e cel care a conceput sloganul brizant: “Schlagt die faschisten, wo ihr sie treffen”- “Snopeste-i pe fascisti, oriunde ii intilnesti!” Conducand aripa paramilitara a partidului, Neumann s-a implicat in uciderea a doi membri ai Partidului Social Democrat Germania, lucratori in cadrul politiei berlineze (1931). 10 Ales deputat in Reichstag in 1930, intra in coliziune cu directivele Moscovei, fapt pentru care e expulzat din partid si din parlament. Reconciliat cu Cominternul, Neumann e trimis in Spania apoi traieste ilegal in Elvetia. E arestat de politia elvetiana si inchis mai multe luni, dupa care se refugiaza in Rusia, in nefastul an 1937. E arestat, condamnat la moarte de Colegiul militar al Curtii Supreme a URSS si impuscat in aceeasi zi. Avea doar 35 de ani.
=========================================================
KPD. Kommunistische Partei Deutschlands (Partidul comunist din Germania). Partid politic fondat in jurul Ligii Spartakiste, in decembrie 1918, in contextul convulsiilor politice care au urmat infrangerii militare a Germaniei imperiale. Primii sai conducatori (Rosa Luxemburg si Karl Liebknecht) au fost asasinati de formatiunile militare anticomuniste Freikorps, dupa esecul revoltei de la Berlin. Succesorul lor, Paul Levi (decedat in 1930 in urma unei sinucideri stranii) fusese exclus din partid in 1921, an in care partidul intra sub controlul direct al Cominternului si al NKVD-ului, fiind progresiv stalinizat. Dupa 1921, partidul condus acum de Ernst Thalmann devine unul din partidele de opozitie cele mai importante din timpul Republicii de la Weimar si cel mai puternic partid comunist din Europa occidentala. Dupa cucerirea puterii de catre nazisti, PKD este interzis iar membrii sai persecutati, internati in lagare (Dachau), asasinati. Ernst Thalman, arestat in 1933 si internat in lagarul de la Buchenwald, a fost execut in 1944, dupa 11 ani de detentie. Intre 1931-1932, KPD si Partidul nazist au dus de multe ori actiuni paralele si uneori concertate vizand rasturnarea detestatei Republicii de la Weimar. Simultan, luptele de strada au dus la moartea a sute de militanti din ambele partide.
=========================================================
Rezultatele alegerilor legislative din noiembrie 1932 NSDAP (Adolf Hitler) -11.737.021 voturi / 33 % din electorat / 190 locuri in Reichstag SPD, Social democratii (Otto Wels) - 7.247.901 / 20% / 121 locuri 11 KPD, Partidul Comunist (Ernst Thalmann) / 5.980.239 / 16.85% / 100 locuri Zentrum (Ludwig Kaas) - 4.230545 / 11,93% / 70 locuri DNVP, Partidul popular national german (Alfred Hugenberg) - 2.959.053 / 8,34% / 52 locuri Insumate, voturile social democratilor si comunistilor le depaseau pe cel ale Partidului nazist (221 fata de 196). Linia impusa de la Moscova (“clasa contra clasa”, “dusmanul nr. 1 nu e nazismul ci social-democratia”), a facut ca orice colaborare intre cele doua partide de stanga sa devina imposibila. La cateva luni dupa alegeri, toate partidele au fost suprimate, singurul ramas, NSDAP, instaurand statul totalitar monopartit pana in 1944. Comunistii germani stramutati: din patria abhorata in patria visata In 1943, comunistii germani refugiati in Rusia sovietica infiinteaza, la ucazul Moscovei, in Lagarul model nr. 27 de langa Moscova, un KPD in exil sub numele de Comitetul national al Germaniei libere. Membrii sai cei mai influenti, Wilhelm Pieck si Walter Ulbricht, aveau sa fie impusi de rusi ca satrapi absoluti ai Republicii Democrate Germane (Guvernul de la Pankow). Dupa razboi, KPD a reaparut in partea de vest a Germaniei, fiind interzis in 1956 de Tribunalul Constitutional Federal, in contextul reprimarii revoltei maghiare de la. Budapesta. Reinfiintat in 1968 sub sigla DKP, noul partid, care se pretindea mostenitorul KPD, s-a pulverizat ulterior in grupuscule de extrema stanga maoist-leninist-trotkiste. Soarta stalinistilor germani refugiati in Rusia Comunistii germani au fost, in marea lor majoritate, exemple de supunere neconditionata, gata sa justifice oricand orice ticalosie, prin invocarea ritualica a “interesele proletariatului mondial” (A.V.op.cit.p.26). Peste 5.000 de cetateni 12 germani “aleg libertatea” dupa 1933, refugiindu-se in “Tara proletariatului victorios”. La inceput, bunavointa autoritatilor staliniste pare nelimitata: li se ofera cetatenia rusa, mijloace de subzistenta, cazare. Mai tarziu, multi dintre ei vor regreta amarnic pasul facut prin care isi taiasera singuri orice legatura juridica cu patria mama, care ar fi putut sa-i protejeze in caz de nevoie. Cateva profiluri de comunisti germani prinsi in capcana “generozitati fara de margini” a implacabilului mecanism stalinist: Un caz “fericit”: Fritz Neckert, membru al CC al KPD, refugiat la Moscova de teama nazismului, a reusit sa moara in ajunul Marii Terori din 1936. A fost, asadar, inmormantat cu traditionalele onoruri bolsevice din Piata Rosie. Daca ar mai fi trait un an, cu siguranta ca s-ar fi ales cu un glont in ceafa. Hermann Remmerle, membru in CC al KPD, liderul comunist cel mai apropiat de Thalmann, a pierit de mana calaului de la Lubianka. Dusmanul personal al lui Remmerle, Hugo Eberlein a avut aceeasi soarta: a fost executat, dar nu la Moscova ci in portul Arhanghelsk, in drum spre Gulag, in 1941. Destinul lui este marcat de o ironie amara: in peregrinarile sale ocazionate de insarcinarile clandestine primite de la Comintern, Eberlein intrase in Franta cu un pasaport fals. Arestat in 1935 de politia din Strasbourg, a stat in inchisoare timp de treisprezece luni. Indata ce a fost eliberat a si dat fuga la Moscova pentru a scapa de “brutalitatile politiei burgheze’. De cum a pus piciorul in gara moscovita, Eberlein a fost arestat, acuzat ca ar fi spion german si... francez, si, in cele din urma, lichidat. In schimb, tanarul militant comunist Walter Ulbricht, care-si dovedise fidelitatea fata de “Cauza” si demonstrase o supunere oarba si mecanica fata de Stalin, a reusit sa se mentina la suprafata si drept rasplata pentru devotamentul sau slugarnic, confirmat de nenumarate ori, a devenit, mai tarziu, stapanul absolut al RDG. 13 Tragica soarta a lui Ernst Thalmann a facut ca el sa nu piara in beciurile de la Lubianka. Neizbutind sa fuga la timp dupa lovitura de stat “legala” a nazistilor din 1933, el a fost arestat si executat de acestia la Buchenwald, in 1944, cu putin inainte de prabusirea celui de-al III-lea Reich. Secretarul sau, Werner Hirsch si-a gasit si el moartea, numai ca in “temnitele fratesti” de la Lubianka (A.V.op.cit. p. 26-28) Willi Munzenberg, magnatul propagandei staliniste in Vest, cumnatul Margaretei Buber- Neumann, a murit in imprejurari neclare, intro padure dn sudul Frantei, in iunie 1940. Unii istorici au presupus, fara a putea aduce dovezi definitive, o implicare a serviciilor ruse. Fritz David, fiu de evrei germani, muzician si compozitor, membru in CC al KPD, militant cominternist de frunte, a fost inclus in lotul inculpatilor dintrunul din “procesele spectacol”ale vremii. Desi nu si-a recunoscut vina de a fi participat la “activitatile teroriste” ale unui “grup fascisto-trotkist”, a fost condamnat, in septembrie 1939, la 5 ani de munca silnica. Extradat catre germani, a fost gazat apoi de catre nazisti, in lagarul de la Maidanek. Hans Gunthner, scriitor german arestat la Moscova in 1936, condamnat la 5 ani de inchisoare. Sotia, Traute Richter, arestata si ea, afirma ca sotul ei a murit intrun lagar de tranzit la Vladivostok. Ea a fost din nou arestata in 1946 si eliberata deabia in 1954. Militantul Gless soseste in URSS in 1932. Arestat la Leningrad in septembrie 1937. Sotia e deportata in Karaganda, fiul de 13 ani, condamnat la munca in mina (patern repetat de nenumarate ori in timpul Marii Terori). Karl Schmuckle, teoretician proeminent in domeniul exegezei marxiste, a lucrat inca din 1926 in cadrul Institutului Marx-Engels de la Moscova in cadrul 14 proiectului unei editii complete din operele parintilor fondatori (Marx-EngelsGesamtausgabe). Prins in plasa Operatiunii germane (vezi mai jos) a fost arestat in 1937, acuzat de trotkism si impuscat pe 14 martie 1938. Sotia lui, Anna Bernfeld, s-a sinucis in 1941. Fiul lor, Michael Schmückle (1928–1986) a supravietuit terorii staliniste. Heinrich Susskind, ziarist, inscris in KPD din 1921, redactor sef la Rote Fahne. Emigreaza la Praga in 1933 apoi in URSS. Arestat in 1936, condamnat la moarte si executat la 3 octombrie 1937 (vezi Pierre Broué, Révolution en Allemagne 1917 -1923. De la conquête des masses à la défaite sans combat, Les Éditions de Minuit, 1971) Gustav Brand se refugiaza in Rusia in anii 20. Muncitor intro fabrica din Ucraina apoi in 1928, colaborator la ziarele emigratiei. Exclus din partid in 1936 pentru “grave devieri”, arestat, apoi disparut fara urma. Faimosul filosof marxist Georg Lukacs (György Löwinger), emigrat in URSS in 1933, cand inca nu scrisese Die Zerstörung der Vernunft (Distrugerea ratiunii,1954). Inchis intre 26 iunie si 26 august 1941, eliberat in urma interventiei lui Dimitrov, seful Cominternului, care avea un acces privilegiat la urechea lui Koba. (A.Vaksberg, op.cit; notele finale la Jean Ruffet, Femmes allemandes au Goulag, Raison présente, pp.109-110)
=========================================================
De la inceput si pana la sfarsit, Cominternul a fost, de fapt, un departament al GPU-NKVD, desi el a indeplinit in paralel functii care ieseau din cadrul competentelor acestui serviciu, totusi universal (A.V.p. 37) 15 Pacatul lui B.Brecht Bertold Brecht nu a ajutat-o pe Carola Neher din mai multe motive, care pot fi prezumate: influenta redusa asupra autoritatile sovietice, teama de a nu fi si el incriminat, dar mai ales credinta sincera in comunismul stalinist. Brecht a inceput sa studieze marxismul in mod serios in anii 30, influentat de sotia lui, actrita Helene Weigel. “Dupa ce am citit Capitalul lui Marx, am inceput sa-mi inteleg piesele”, s-a confesat Brecht. “Marx a fost singurul spectator adevarat a pieselor mele”, spunea adesea Brecht, inchis in bula ermetica a monomaniei marxiste. Cu cartile arse la 10 mai 1933, in cursul marelui autodafe arian organizat de dr.Goebbels si cu cetatenia germana retrasa in 1935, lui Brecht nu-i ramaneau multe alternative. Prudent, evita sa se instaleze in Rusia. Peregrineaza prin Suedia si Finlanda apoi, dupa un periplu oceanic inceput la Vladivostok se stabileste in California, in 1941. In 1949 il gasim la Berlin, in fruntea unei trupe de teatru prestigioase: Berliner Ensemble. Iertat de noile autoritati comuniste din RDA pentru unele remarci eretice, Brecht devine o figura cvasi-oficiala a regimului. E propus pentru premiul Stalin in 1954, pe care il primeste in 1955. Moare de infarct in 1956, la Berlin, cu cateva luni inainte de revolta anticomunista de la Budapesta. In materie de opinii politice, Brecht era departe de a fi un oportunist. Scopul lui artistic declarat era acela de a transfera continutul economiei politice marxiste in textele sale dramatice. Inspirat de cultura propagandista a Kremlinului, a scris mai multe piese in stilul agit-prop sovietic, in care exalta colectivismul bolsevic (piesa Un om=Un om sustine teza conform careia orice om poate fi inlocuit cu alt om) si teroarea rosie (piesa Hotararea). Pe undeva, in subconstient, autorul Operei de trei parale credea, totusi, ca actrita lui preferata era o trotkista periculoasa si ca, in fond, serviciile lui Stalin 16 nu greseau. Brecht era intelegator fata de o anumita doza de barbarie, dialectic necesara, la inceputul noii ere comuniste: “E posibil ca perioada de iesire din barbaria capitalista sa prezinte si unele aspecte barbare La inceput noii oranduiri, s-ar putea intampla ca abolirea barbariei sa nu fie scutita de unele elemente de inumanitate si aceasta din cauza ca, asa cum a explicat Marx, proletariatul a fost mentinut de catre burghezie intro stare de constanta dezumanizare”. Autorul pieselor Galileo Galilei, Mutter Courage, Ascensiunea lui Arthuro Ui poate fi oprita, Cercul de creta caucazian era un “realist.” Cazul Carola Neher trebuia inchis, Intuneric(ul) la amiaza trebuia risipit de adevarurile orbitor de luminoase ale Cauzei.
=========================================================
Anexa 1 Germanii din Rusia La 25 iulie 1937, Ordinul operational secret nr. 00439 (operatiunea germana) a fost comunicat executantilor din NKVD. Teoretic, aceasta operatiune avea ca scop eliminarea tuturor etnicilor germani “suspecti”, mai ales a celor “infiltrati” in industria de armament. In realitate, operatiunea ii viza pe toti cetatenii rusi de origine germana, pe emigrantii germani din URSS, inclusiv pe comunistii germani ca si pe orice persoana care avea sau avusese o legatura, oricat de mica, profesonala sau de familie, cu Germania, tara considerata a fi deosebit de ostila Rusiei sovietice. In cursul celor 16 luni cat a durat, Operatiunea germana a dus la arestarea a 55.000 de persoane, din care 42.000 au fost condamnate la moarte si executate.
=========================================================
Situatia demografica in Imperiul tarist in 1914: 2.416.290 etnici germani Situatia in 1939, in URSS: 1.427.000 etnici germani 17 In 1942. Are loc deportarea a 1.000.000 de etnici germani din Rusia europeana spre Siberia si Asia centrala (inclusiv cei din Republica autonoma a germanilor de pe Volga, deportati in 1941). In 1945, un numar de 203.796 germani sovietici, care fusesera deplasati din Rusia spre Polonia de armata nazista, au fost capturati de Armata rosie si deportati in colonii speciale de munca. Conform estimarilor germane, peste 1 milion de prizonieri de razboi germani din 2,8 milioane, au murit in captivitate, 350.000 dupa estimarile sovietice. Peste 200.000 de civili etnici germani au fost deportati in URSS la sfarsitul razboiului din Urmatoarele tari: Germania, Romania (61.072 persoane), Ungaria, Polonia, Iugoslavia Cehoslovacia, Austria, Bulgaria . Situatia in 2010: 597.212 etnici germani in Federatia Rusa 178.409 in Kazahstan 33.302 in Ucraina Anexa 2 Genocidul simetric al prizonierilor rusi captivi in Germania Crimes nazis contre les prisonniers de guerre soviétiques Environ 5 400 000 prisonniers de guerre soviétiques furent capturés par les nazis pendant la Seconde Guerre mondiale, la plupart d'entre eux lors de l'opération Barbarossa sur le front de l'Est. L'Allemagne nazie mit en place une véritable politique d'extermination à leur égard. En décembre 1941, plus de 2,4 millions de soldats de l’Armée rouge furent faits prisonniers. La plupart d'entre eux furent victimes d'exécutions sommaires ou de conditions inhumaines dans les camps de prisonniers de guerre allemands, ou encore expédiés dans les camps de concentration et d'extermination. Enfermés, délibérément affamés et laissés sans soins médicaux contre les maladies ou le froid, plus de 2 millions d'entre eux moururent la première année de la guerre contre l'Allemagne. 18 Sur un total de 5,4 millions de soldats de l'Armée rouge capturés sur le front de l’Est, 3,6 millions moururent en captivité, soit environ 60 % d'entre eux.
========================================================
Epitaf
Aici se incheie (provizoriu), periplul nostru prin vietile dramatice ale unor oameni prinsi in focul incrucisat al ideologiilor, revolutiilor, razboaielor, urilor, tradarilor, al iluziilor uman-preaumane si al bestialitatilor dincolo de limitele umanului. Oamenii acestia (victimele, mai putin calaii) merita un recviem, fiecare in parte si toti laolalta. Ei formeaza o parte a omenirii secolului XX in care ne-am nascut (noi si parintii nostri). Cinicul osetin obisnuia sa spuna: “Moartea unui om e o tragedie, moartea unui milion de oameni e statistica”.Oamenii redeveniti oameni ar trebui sa-l corecteze: “Moartea unui om e o tragedie, moartea unui milion de oameni inseamna un milion de tragedii”.
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire