SUB CASTANUL INFLORIT

 1.Doi prieteni: Koba si Buharcik

2.Buharin, "capul ganditor" al  bosevicilor

3. Teoreticianul  si masele: visul unei osmoze utopice

4. Iejov, palosul partidului

5. Evghenia, amfitrioana intelectualilor.

6. Anna Larina, femeia credincioasa si dincolo  de mormant

7. Hubert in Tara minunilor

8. Maria Osten, idealista din barlogul lupilor

9. Mihail  Koltov, ziaristul cu stea in frunte.

10. Lista "dusmanilor poporului"

11. Покойся с миром. (Odihneasca-se in pace!)

Ion

=======================================================================

SUB CASTANUL INFLORIT 

Povesti de viata din vremea lui Stalin 

Motto: “Under the spreading chestnut tree/ I sold you and you sold me…” 

Personaje: Mihail Buharin (n.1888-d.1938), revolutionar bolsevic, om politic si teoretician comunist (co-autor al Constitutiei URSS din 1936, “cea mai democratica din lume”). La solicitarea lui Lenin, Buharin l-a ajutat pe Stalin sa redacteze primul sau opus teoretic: Marxismul si problema nationala, la Viena, in 1913. 

Protector al poetului Osip Mandelstam (inca din 1922) si al lui Boris Pasternak (dupa 1936), Buharin a incercat sa-i ajute in momente dificile prin interventii personale la Stalin (secretarul PCUS din 1922),Menjinski (seful OGPU intre 1926-1934) si Iagoda (conducatorul NKVD-ului intre 1934-1936). ================ 

Anna Larina (n.1914-d.1996), a doua sotie a lui Buharin. In 1937, dupa arestarea sotului ei, a fost despartita de fiul lor Iuri, in varsta de un an. Inainte de a fi arestat, Buharin a rugat-o pe Anna sa memoreze testamentul sau politic, care avea sa fie publicat de-abia in 1988, dupa 50 de ani. Anna Larina a fost arestata si deportata in regiunea Astrahan, apoi inchisa intr-un lagar din Tomsk, unde erau trimise familiile asa-numitilor “dusmani ai poporului”. In drum spre lagar, a fost detinuta in inchisorile de tranzit din Saratov si Sverdlovsk. Dupa mai multe luni petrecute la Tomsk, Anna Larina a fost trimisa intr-o inchisoare izolator, la Novosibirsk. De acolo, a fost transferata la o inchisoare de langa Kemenovo. In decembrie 1938, dupa un an si jumatate de peregrinari istovitoare, e trimisa la o inchisoare din Moscova unde a fost din nou incarcerata. Cartea ei de memorii intitulata Nu pot sa uit nareaza doar primul an din cei 20 petrecuti in Gulag. ===================== Mihail Koltov (n. 1898-d.1940), revolutionar bolsevic, ziarist si scriitor sovietic foarte popular in epoca, agent NKVD. Prieten apropiat al familiei Iejov (Nicolai si Evghenia), Mihail Koltov a servit ca model pentru personajul Karkov din romanul Pentru cine bat clopotele al lui Ernest Hemingway. A fost arestat pe 14 decembrie 1938, patru saptamani dupa sinuciderea Evgheniei Iejov si noua luni dupa inlocuirea lui Iejov cu Beria. La interogatoriu, Iejov a marturisit, sub tortura, ca sotia sa, Evghenia, fusese amanta lui Koltov. 

======================== 

Maria Osten (n.1908 – d. 1942), scriitoare si ziarista germana, membra a KPD (Partidul comunist german) din 1926. 2 Nascuta Maria Gresshoner, ea si-a ales pseudonimul Osten (de la Rasarit) pentru a-si arata iubirea fata de regimul sovietic. Solicita si obtine cetatenia sovietica si se muta in URSS unde traieste alaturi de partenerul ei, ziaristul Mihail Koltov, cu care facuse cunostiinta in Spania. Maria Osten a devenit celebra dupa publicarea cartii Hubert in tara minunilor (1935) al carei erou este un copil de 12 ani, fiul unui comunist german din regiunea Saar, persecutat de Gestapo. Copilul (real) a fost adoptat de Maria Osten si de Mihail Koltov si adus in Uniunea Sovietica. Evenimentul a fost intens popularizat de propaganda stalinista in scopul de a evidentia umanitatea regimului comunist in contrast cu ferocitatea regimului nazist. Copilul salvat din ghearele Gestapoului a fost plimbat intr-un turneu triumfal prin Tara Sovietelor si, in final, invitat la Kremlin pentru a da mana cu maresalii Tuhacevski si Budionii. 

====================== 

Nicolai Iejov, seful NKVD intre 1936-1938. Principalul artizan al Marii terori planificata de Stalin. Doar in intervalul 1937-1938 (iejovscina) au fost arestate 1.3 milioane persoane din care 681.692 au fost executate pentru “crime impotriva statului sovietic”. In aceeasi perioada, populatia Gulagului a crescut cu 685.201 detinuti, din care 140.000 au decedat din cauza malnutritiei, bolilor si relelor tratamente. Nici vajnicii NKVd-isti nu au avut o viata usoara sub Iejov, multi dintre ei fiind arestati si executati pentru vina de “subminare a legalitatii socialiste” Arestat si incarcerat in inchisoarea Suhanovska, pe 10 aprilie 1938, Iejov a fost anchetat brutal si obligat sa recunoasca, pe langa clasicele infractiuni de “colaborare cu agentii de spionaj capitaliste” si unele mai putin uzuale: “incalcari grave ale moralei proletare” (homosexualitatea). La 2 februarie 1940, Iejov a fost judecat cu usile inchise de un tribunal militar condus de acelasi nemilos judecator Vasili Ulrich. Ca si predecesorul sau la carma NKVD- ului, Iagoda, Iejov si-a exprimat, pana in ultimul moment, iubirea fata de Stalin. Intrebat daca regreta ceva, Iejov a raspuns: “am epurat 14.000 de cekisti (n.n.NKVD-isti). Regret ca nu am putut epura mai multi”. In final, Iejov a declarat ca va muri cu numele lui Stalin pe buze. 

====================== 

Evghenia Iejov (Feigenburg), n. 1904-d. 1938, a doua sotie a lui Iejov. S-a sinucis in 1938, dupa ce sotul ei, Nicolai Iejov, divortase de ea pentru a-si securiza pozitia de sef al NKVD. Fiica lor adoptiva, Natalia, provenea dintr-un orfelinat in care erau internati copii ai “dusmanilor poporului” (parinti ei fusesera executati de NKVD). Dupa moartea celor doi parinti adoptivi (al caror nume a fost radiat din certificatul ei de stare civila), Natalia a fost trimisa din nou la orfelinat. In 1998, Natalia a incercat sa obtina o revizuire a procesului intentat tatalui ei adoptiv in vederea unei reabilitari a acestuia. Cererea i-a fost respinsa.

 ________________________________________________________________________ 

 Buharcik, “copilul preferat al partidului” (Lenin),  Nicolai Buharin a fost arestat pe 27 februarie 1937 si inclus in lotul celor 21 de acuzati in procesul Blocului de dreapta si al trotkistilor, impreuna cu Alexei Rykov (fostul premier al guvernului bolsevic), Cristian Rakovski (unul din intemeietorii Partidului social democrat din Romania, prieten cu Ion Luca Caragiale si Ion Dobrogeanu Gherea; ulterior, sef al 3 Guvernului ucrainean pro-bolsevic, intre 1919 -1923 si ambasador la Paris intre 1925-1927), Nikolai Krestinski, Henrik Iagoda si alti 16 inculpati, sub acuzatia de a fi planuit asasinarea lui Lenin si a lui Stalin, otravirea lui Maxim Gorki, dezmembrarea Uniunii Sovietice si cedarea de teritorii catre Germania, Japonia si Marea Britanie. In inchisoare, Buharin scrie (cu permisiunea autoritatilor) doua lucrari teoretice: Arabescuri filosofice si Socialismul si cultura sa. Citat: “ Fascistii inseala popoarele rostind cuvinte mari despre totalitate dar in loc ca ei sa lecuiasca sfasirea existentei umane si fragmentarea Omului, ei nu fac decat sa le sporeasca si sa le institutionalizeze. Pe de alta parte, se poate spune ca socialismul este adevaratul totalitarism, adica acea integralitate si unitate a caror dinamica este dezvoltarea autoprodusa a acestei unitati.(!) Dupa 9 luni si jumatate de inchisoare, Buharin compare in boxa acuzatilor la Procesul celor 21 (2-13 martie 1938), e condamnat la moarte si executat imediat dupa terminarea procesului, impreuna cu alti 17 co-inculpati. In actul de acuzare prezentat la inceputul procesului, procurorul Vîsinski l-a descris plastic pe Buharin drept “o corcitura spurcata intre o vulpe si un porc” care “a savarsit un noian de crime josnice”. Presa regimului secondeaza desfasurarea procesului cu o adevarata canonada mediatica: ziaristul Mihail Koltov (printre altii) publica in Pravda un articol de infierare a arhicriminalului Buharin, plina de invective si ironii mordante dupa calapodul stilistic al epocii: “Incercarea jalnica a infamului si ticalosului asasin Buharin de a se infatisa drept ideolog este lamentabila. Acest criminal nu o sa reuseasca sa scape de raspunderea integrala pentru crimele lui monstruoase. Nu va reusi sa-si spele manutele lui de intelectual. Aceste manute sut manjite de sange, sunt mainile unui criminal.” Vecina lui Koltov din Casa guvernamentala (giganticul complex rezidential moscovit care adapostea crema nomenclaturii comuniste), Iulia Piatnitkaia, (ap. 400), sotia secretarului Comitetului executiv al Cominternului, scria in jurnalul ei personal, inspirata probabil de stilul vituperant al articolului lui Koltov: “Sangele lor josnic si spurcat, reprezinta un pret prea mic pentru raul pe care l-au facut Partidului” La sfarsitul pledoariei sale in fata judecatorilor, Buharin a declarat, in stilul scenelor de cainta dostoievskiana:“Ingenunchiez in fata tarii, in fata partidului, in fata intregului popor. Monstruozitatea crimelor mele nu are margini.” Anterior, intr-una din multele lui scrisori adresate lui Stalin, prietenul de odinioara, Buharin scria, folosindu-se de ultimele lui resurse persuasive: “Ma pregatesc sufleteste sa parasesc aceasta viata si nu simt fata de voi toti, fata de Partid, fata de Cauza noastra decat o imensa iubire fara de margini. Constiinta mea e curata in fata ta, Koba. Iti cer iertare pentru ultima oara (o iertare spirituala). Te imbratisez in gand. Adio pentru totdeauna si sa nu pastrezi ranchiuna nefericitului care sunt.” (Scrisoare catre Stalin (10 dec. 1937) 4 II Koltov, maniosul acuzator, devine acuzat In lunile care au urmat procesului lui Buharin si al celorlalte “vipere lubrice”, Mihail Koltov a fost ales in Sovietul Suprem si in Academia de Stiinte (ca membru corespondent), a primit ordinul Drapelul Rosu si a fost laudat de Stalin (printre altii) pentru cartea Jurnal spaniol, care tocmai aparuse. La 12 decembrie 1937, Koltov tine o conferinta la Clubul scriitorilor, intitulata Despre Istoria partidului comunist (Cursul scurt) In locul discursului pregatit dinainte, Koltov a vorbit liber despre modul in care Tara Sovietelor avea sa treaca treptat de la socialism la comunism: mai intai transportul public avea sa devina gratuit apoi si painea. Toate celelalte produse alimentare urmau sa fie distribuite fiecaruia dupa nevoi, in schimbul unei munci constiincioase si nu pe bani, care aveau sa dispara definitiv. A urmat o masa festiva la care Mihail Koltov, afabil si prietenos, si-a intretinut invitatii cu glume, comentarii ironice si impresii din Spania. Intalnirea s-a incheiat la miezul noptii sau putin dupa aceea. A doua zi dimineata, secretara lui Koltov, Nina Gordon, se duce la apartamentul lui Koltov din Casa de pe Chei (sau casa Guvernamentala), la ap. 143, in care acesta locuia, cu intermitente, din 1932, avandu-i ca vecini (printre multi altii) pe copii lui Stalin (Svetlana si Vasili), pe vestitul miner Stahanov, pe maresalul Tuhacevski, pe generalul Jukov, etc., pentru a prelua textul dictat de Koltov pentru Pravda. Nina apasa pe butonul soneriei si Liulia, nepoata ziaristului apare in cadrul usii. Dupa ce intra in apartamennt, Nina constata surprinsa ca incaperea in care Koltov isi avea biroul era blocata de o canapea de nuiele si ca celelalte mobile din apartament fusesera si ele deplasate. - Ce se intampla aici? intreaba mirata Nina. Au venit parchetarii sa dea cu ceara? - Cum, inca n-ai aflat? raspunde speriata Liulia. Mişa a fost arestat azi-noapte. Perchezitia abia s-a terminat. Priveste, usile sunt sigilate. Timp de doua saptamani si jumatate, Mişa (Mihail Koltov) a fost tinut singur in celula, pana la inceperea interogatoriilor. Koltov fusese acuzat de Nicolai Iejov ca l-ar fi ajutat pe André Malraux “sa spioneze aviatia sovietica din Spania”. Supusi unor repetate sedinte de tortura, Iejov si Koltov s-au acuzat reciproc de apartenenta la o retea de spionaj in slujba Marii Britanii si au furnizat liste cu zeci de nume de complici. In arhivele Cancelariei lui Stalin s-a descoperit o scrisoare de denunt referitoare la “dusmanul poporului” Koltov, scrisa de francezul ultra-bolsevic André Marty, unul din sefii Brigazilor internationale din Spania, controlate de sovietici. Printre probele tradarii lui Koltov, Marty enumera: 1. Koltov si tovarasul lui nedespartit, André Malraux, au intrat in contact cu organizatia trotkista Poum. Tinand cont de vechea simpatie a lui Koltov pentru Trotski aceste contacte nu pot fi intamplatoare. 5 2. Asa-zisa sotie legala a lui Koltov, Maria Oster (Grressneger) este neindoielnic agenta secreta a spionajului german. Sunt sigur ca multe din pierderile noastre de pe front sunt rezultatul activitatii ei de spioana. Ancheta se termina pe 13 decembrie 1939. La 17 ianuarie 1940, Stalin semneaza lista cu 346 “dusmani ai poporului” propusi pentru masura suprema (vîşaia mera) de catre Beria. Lista cuprindea, printre altii, 60 de ofiteri NKVD si inca 2 presupusi amanti ai Evgheniei Iejov (printre ei, scriitorul Isaac Babel). Doua saptamani mai tarziu, inculpatul Mihail Koltov compare intr-un proces desfasurat cu usile inchise. Tribunalul condus de inflexibilul judecator Ulrich il condamna pe Mihail Koltov, cel mai iubit ziarist din presa sovietica, la moarte. A doua zi, putin dupa miezul noptii, la cateva ore de la pronuntarea sentintei, Koltov a fost executat. Maria Olsen incearcase sa intervina pe linga autoritati in favoarea sotului dar fara succes. Mai mult, sunand la usa apartamentului repartizat fiului ei adoptiv, Maria se vede respinsa violent de Hubert, care o injuriaza cu apelativul infamant de “sotie a unui dusman al poporului”. Maria se muta la hotel. Nu poate parasi Tara sovietelor pentru ca, pentru a capata cetatenia sovietica, fusese obligata sa renunte la pasaportul german. Maria Osten, nemtoaica dedicata trup si suflet Marii Tari de la Rasarit, a fost arestata pe 24 iunie 1941 (doua zile dupa invazia germana) si impuscata pe 16 septembrie 1942, in inchisoarea din Saratov. Dupa arestarea parintilor lui adoptivi, fiul adoptiv de origine germana, Hubert, cel plimbat triumfal prin Tara minunilor si congratulat de doi maresali, a fost deportat in Kazahstan. Arestat in 1946 si trimis in Gulag, eliberat in 1955, Hubert a incercat fara succes sa se repatrieze in Germania. A murit in 1959, intr-un spital din Simferopol, in urma unei operatii nereusite de apendicita. Post scriptum. “Constrangerea proletara in toate formele ei, de la munca fortata la executiile capitale este, oricat de paradoxal ar suna acest lucru, cea mai buna metoda de modelarea a omenirii comuniste plecand de la materialul uman produs de societatea capitalista.” 

Mihail Buharin 

Покойся с миром! (Odihneasca-se in pace!)

_______________________________________________________________________________ (Textele citate in italice au fost preluate din: Yury Slezkine, La maison éternelle. Une saga de la Révolution russe, Éditions La Découverte, 2017, trad. fr. dupa ed. originala The House of Government. A saga of the Russian Revolution, Princeton University Press, 2017) Ion Magiru