1.Hannah Arendt (1906-1975)

Hannah Arendt (1906-1975), filosof, politolog si jurnalist american de origine germana. S-a nascut la Hanovra, intro familie de evrei asimilati. 18 carti si numeroase articole cu o tematica diversa, de la epistemologie si ontologie la totalitarism, o plaseaza pe A. Arendt  in zona superioara a excelentei intelectuale in sec. XX. Studii la Universitatea din Marburg, unde studiaza filosofia cu Martin Heidegger (cu care are o relatie romantica) apoi la Freiburg,  cu profesorul Edmund Husserl. In 1925, isi da teza de licenta cu  Karl Jaspers. Arestata si detinuta pentru scurt timp de Gestapo pentru strangere de informatii referitoare la persecutiile antisemite, paraseste Germania in 1933. Traieste temporar  in Cehoslovacia, Elvetia si Franta, dupa care  emigreaza in Statele Unite, via Portugalia. I se retrage cetatenia germana in 1937; devine cetatean american in 1950, cand reia legatura cu mentorul ei, M. Heidegger, pe care il apara de acuzatiile de filonazism in timpul rectoratului la Universitate din Freiburg. Visiting professor si profesor asociat  la universitatile  Berkeley, Princeton, Chicago, Yale.  In 1961, asista la procesul intentat lui Adolf Eichmann ca reporter trimis de publicatia americana The New Yorker. Intr-o scrisoare catre Jaspers, face remarci caustice referitoare la evreii sefarzi si askenazini din Israel, al caror orientalism ii repugna. A murit la varsta de 69 de ani, in urma unui atac de cord, in 1975.

In prima sa carte majora, Originile totalitarismului (1951), Arendt afirma ca totalitarismul este o noua forma de guvernare, radical diferita de formele de tiranie, despotism sau autoritarism cunoscute in istorie. Situand pe acelasi plan regimurile mazist si comunist, Arend sistematizeaza si aprofundeaza  conceptul de totalitarism, existent in reflectia politologica inca din anii 30. Pentru Arendt, totalitarismul este, inainte de orice, o miscare, o dinamica de destructurare a realitatii si a structurilor sociale, mai mult decat un regim fix. El este “international in organizare, universal in intentiile sale ideologice, planetar in aspiratiile sale politice”  

In conditia umana (1958), o carte la fel de influenta ca prima, dupa unii comentatori, Arendt  examineaza diferentiat conceptele politice si cele sociale, teoria actiunii politice, sciziunea spatiului activitatii umane in domeniile privat si public.

Men in dark times e alcatuita dintr-o suita  de eseuri despre figuri marcante ale sec.XX: W. Benjamin, K.Jaspers, Hermann Broch.

Eichmann la Ierusalim. Raport despre banalitatea raului (1963). Raul radical, conceptualizat de Kant, e opus raului ca efect al absentei gandirii, al supunerii oarbe si al conformismului. Accentele critice la adresa organizatorilor procesului si a comportarii unor oficiali evrei membri ai consiliilor evreiesti controlate de nazisti (judenrate) in timpul Holocaustului, pe care ii acuza de colaborationism, au  provocat reactii de animozitate si repros din partea unor intelectuaali evrei de marca (Gershom Sholem),  care au acuzat-o de raceala si lipsa de empatie.

In On violence (1970), Arendt distinge intre violenta ca manifestare a puterii constiente de sine si violenta nascuta in sanul birocratiei impersonale si deresponsabilizate etic (cazul Eichmann). Cartea propune o analiza a naturii cauzelor si semnificatiei violentei in a doua jumatate a secolului XX, bazata pe  reexaminarea relatiei dintre razboi, politica, violenta si putere.

The life of the mind (1978)  este o carte postuma, in care Arendt face o analiza a activitatii  mentale a omului in termeni de gandire, vointa si judecata, in vederea elaborarii  unui nou concept al constiintei.

Mostenirea arendtiana. Conceptia despre totalitarism, notiunile provocatoare: banalitatea raului, puterea impersonalului actiunea politica, criza culturii, etc. continua sa suscite pozitionari pro si contra, contestari si reevaluari analitice. Unele concepte explicative (republica plebiscitara, masificarea si disparitia claselor ca explicatie a aparitiei si subzistentei nazismului si comunismului, suprimarea medierii intre lider si mase) sunt  contestate/relativizate azi de unii istorici (Ian Kershaw) din cauza contradictiilor lor interne si a perimarii lor documentare in raport cu  stadiul actual al cercetarii istoriografice.   

Opera (selectie)

The Origins ofTotalitarianism (1951), Revised ed., Schocken, 2004.

The Human Condition, University of Chicago Press, 1958.

Between Past and Future: Six exercises in political thought,Viking, 1961 (Two more essays were added in 1968)

On Revolution,Viking, 1963.

Eichmann in Jerusalem: A Report on the Banality of Evil, 1963, Viking, 1968.

Men in Dark Time,s Harcourt, Brace and World, 1968.

Crises of the Republic: Lying in Politics; Civil Disobedience; On Violence; Thoughts on Politics and Revolution ; Harcourt, Brace, Jovanovich, 1972.

The Jew as Pariah: Jewish Identity and Politics in the Modern Age, 1978.

Life of the Mind, unfinished at her death, two vols., Harcourt Brace Jovanovich, 1978

The Life of the Mind, Harvest Books, 1981

Hannah Arendt / Karl Jaspers Correspondence, 1926–1969, Harcourt Brace Jovanovich, 1992.

Essays in Understanding, 1930–1954: Formation, Exile, and Totalitarianism, Ed. Jerome Kohn Harcourt, Brace, 1994).

Love and Saint Augustine, The University of Chicago Press, 1996/1998.

Lectures on Kant's Political Philosophy, The University of Chicago Press, 1992.

Within Four Walls: The Correspondence between Hannah Arendt and Heinrich Blücher, 1936–1968, Harcourt, 1996.

Responsibility and Judgment, Schocken, 2003.

Hannah Arendt and Martin Heidegger. Letters, 1925–1975, Harcourt, 2004.

The Promise of Politics, Schocken, 2005.

Arendt und Benjamin: Texte, Briefe, Dokumente, Suhrkamp Verlag, 2006.

The Jewish Writings, Schocken Books, 2007.

Trad. in romana

Originile totalitarismului (1951), Humanitas, 1994, ed. II, 2014.

Intre trecut si viitor (1961),  Antet, 1997.

Eichmann în Ierusalim. Un raport asupra banalității răului (1963), All, 1997; Humaanitas, 2008.

Crizele republicii (1972), Humanitas, 1999.

Hannah Arendt si Martin Heidegger. Scrisori. 1925-1975 si alte documente,  Humanitas, 2007.

Condiția umană (1958), Ideea, 2007.

Fagaduinta politicii, Humanitas, 2010.

Ion