Holera
Între 1852 și 1860 holera a făcut peste un milion de victime, iar între 1910 și 1911 alte 800.000. Primul val a provenit din India și s-a extins în Asia, Europa, America și Africa. Medicul britanic John Snow a descoperit că aceasta se transmite prin apa infectată. Anual, holera infectează între 3 și 5 milioane de oameni, chiar și în zilele noastre, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. În 2015 au murit de holeră peste 28.800 de oameni.
Ciuma Antonină
Numită câteodată și Ciuma lui Galen, aceasta a făcut ravagii în Imperiul Roman în anul 165 era noastră. A afectat Asia Mică, Egiptul, Grecia și Italia și a făcut 5 milioane de victime. Nu se cunoaște exact natura virusului, bănuindu-se că ar fi vorba de variolă sau pojar, potrivit MphOnline.com. Variola a fost declarată eradicată în anul 1980.
Ciuma lui Iustinian
A făcut aproximativ 25 de milioane de victime între anii 541 și 542 era noastră, afectând în special Imperiul Bizantin și porturile de la Marea Mediterană. Este considerată prima relatare a ciumei care urma să devasteze Europa în Evul Mediu, mult mai târziu.
Gripa spaniolă
Este considerată cea mai mare și mortală gripă din istorie și a avut loc între 1918 și 1920. Peste 500 de milioane de oameni au fost infectați, o treime din populația Globului. Virusul a ajuns inclusiv pe diverse insule izolate din Oceanul Pacific. Rata de mortalitate este considerată între 10 și 20%, astfel că gripa aceasta a făcut între 50 și 100 de milioane de morți.
Ciuma bubonică
A apărut în 1346 și până în 1353 a făcut între 75 și 200 de milioane de victime, devastând Europa, Africa și Asia. A fost transmisă de către șobolani, mai exact de către puricii de pe aceștia. Ciuma a ajuns în Occident după ce 12 nave au venit din Marea Neagră în portul italian Messina.
Potrivit History Today, ciuma a ucis 60% din populația Europei de la acel moment.
HIV/SIDA
O mențiune specială o are virusul HIV. Din anii 1960 și până acum aproape 38 de milioane de oameni au fost infectați la nivel mondial. Regiunea sub-sahariană rămâne cea mai afectată, în special țările din bazinul fluviului Congo, unde a apărut prima dată.
Epidemia Cocoliztli
Între 1545 și 1548 a făcut între 5 și 15 milioane de victime în Mexicul actual. Este considerată cea mai gravă epidemie din istoria Mexicului, aproximativ 80% din populație murind la acel moment. Nici până acum nu se știe ce a fost exact, unii cercetători înclinând spre Salmonella, alții înclinând către o serie de viruși care produc hemoragii.Cea mai îngrozitoare plagă din istorie
ÎN OCTOMBRIE 1918, Primul Război Mondial era în toi. Deşi sfârşitul ostilităţilor era aproape, presa nu avea încă libertate de exprimare. Nefiind implicată în război, Spania a putut da publicităţii ştirea potrivit căreia un număr îngrijorător de mare de civili din multe zone ale globului se îmbolnăveau şi mureau. Aşa a ajuns boala să rămână în istorie sub numele de gripa spaniolă.
Pandemia* a început în martie 1918. Mulţi cercetători afirmă că a izbucnit în statul Kansas (SUA). De acolo, se pare că soldaţii americani au dus boala în Franţa. După o serie de decese neaşteptate, în iulie 1918 răul părea că trecuse. Medicii nici nu bănuiau că pandemia se pregătea să revină în forţă.
La 11 noiembrie 1918, când Primul Război Mondial s-a încheiat, lumea era în culmea fericirii. Ironia este însă că tot atunci a izbucnit şi epidemia. Era un ucigaş de temut, ocupând mereu prima pagină a ziarelor de pe mapamond. Puţini dintre martorii acelor vremuri nu i-au căzut victimă. Teama domnea pretutindeni. Un specialist a afirmat: „În 1918, speranţa de viaţă scăzuse în Statele Unite cu mai bine de 10 ani“. În ce fel s-a deosebit această epidemie de altele?
O epidemie neobişnuită
Spre deosebire de celelalte epidemii, ea a lovit cu repeziciune. În ce sens? Într-o carte recent apărută, The Great Influenza, John M. Barry a citat un document în care se spunea: „În Rio de Janeiro, un bărbat a cerut o informaţie unui student la medicină pe nume Ciro Viera Da Cunha, care aştepta tramvaiul. Bărbatul avea o voce perfect normală. În clipa următoare, s-a prăbuşit şi a murit. În Cape Town (Africa de Sud), când Charles Lewis a luat tramvaiul spre casă, care se afla la vreo 5 km distanţă, taxatorul s-a prăbuşit şi a murit. Pe parcursul călătoriei, alţi şase oameni din tramvai au murit, inclusiv vatmanul“. Toţi fuseseră răpuşi de gripă.
Un aspect deosebit pe care boala l-a adus cu sine a fost teama, teama de necunoscut. Ştiinţa nu cunoştea cauza acestei boli şi nici modul ei de răspândire. S-au luat măsuri privind sănătatea publică: oraşele-port au fost puse în carantină, iar cinematografele, bisericile şi alte locuri publice au fost închise. În San Francisco, California (SUA) autorităţile au ordonat ca populaţia să poarte măşti de tifon. Cine nu purta mască era amendat sau trimis la închisoare. Dar se pare că nimic nu mergea. Măsurile erau ineficiente şi tardive.
Exista şi temerea că gripa nu-şi alege victimele. Din motive încă necunoscute, pandemia din 1918 nu i-a lovit mai întâi pe bătrâni, ci pe tinerii sănătoşi. Majoritatea celor ce au murit de gripă spaniolă aveau între 20 şi 40 de ani.
În plus, această epidemie a cuprins întreaga lume. A ajuns până şi pe insulele tropicale! La 7 noiembrie 1918, gripa a fost dusă cu vaporul pe Insulele Samoa de Vest (cunoscute acum drept Samoa). În două luni, circa 20% din cele 38 302 persoane au murit. Marile ţări ale lumii au fost crunt lovite de acest flagel!
Un alt aspect este amploarea acestui flagel. De pildă, boala a lovit la început în Philadelphia, Pennsylvania (SUA), unde a făcut prăpăd. Pe la mijlocul lunii octombrie 1918, nu mai erau sicrie. „Un lucrător a spus că ar fi putut vinde 5 000 de coşciuge în două ore, dacă le-ar fi avut. Uneori, în morga oraşului erau de zece ori mai multe cadavre decât coşciuge“, spune istoricul Alfred W. Crosby.
Nici o pandemie din istorie nu a secerat atâtea vieţi într-un timp atât de scurt. Deşi se spune că ar fi fost 21 de milioane de victime, unii specialişti consideră că numărul a fost mult mai mare. Epidemiologi din zilele noastre sunt de părere că cifra se ridica, cel mai probabil, la 50 de milioane de morţi, dacă nu chiar la 100 de milioane. Domnul Barry, menţionat anterior, afirmă: „Gripa a ucis mai mulţi oameni într-un an decât a ucis ciuma neagră, din Evul Mediu, într-un veac; ea a curmat viaţa mai multor oameni în 24 de săptămâni, decât a curmat SIDA în 24 de ani“.
Incredibil! Gripa spaniolă a ucis într-un an mai mulţi americani decât au murit în ambele războaie mondiale. Scriitoarea Gina Kolata explică: „Dacă o asemenea epidemie ar lovi din nou, iar procentul celor morţi ar fi acelaşi [cu cel al victimelor gripei spaniole], ar muri 1,5 milioane de americani. Această cifră este mai mare decât numărul celor ce mor anual de boli de inimă, cancer, accidente vasculare cerebrale, boli pulmonare cronice, SIDA şi Alzheimer la un loc“.
În concluzie, gripa spaniolă a fost cea mai devastatoare pandemie din istoria omenirii. Ce a făcut ştiinţa?
Ştiinţa s-a dovedit neputincioasă
Se pare că la începutul Primului Război Mondial ştiinţa a făcut paşi uriaşi în combaterea bolilor. Chiar şi pe parcursul războiului medicii s-au lăudat cu succesul lor în reducerea efectelor bolilor infecţioase. În acea vreme, The Ladies Home Journal a declarat că în casele americanilor nu mai era nevoie de camere de priveghi, sugerând ca acele încăperi să fie numite living rooms (camere pentru cei vii). Dar apoi a apărut gripa spaniolă, iar medicina aproape că s-a dovedit neputincioasă.
Crosby scrie: „Medicii din 1918 au fost martorii celui mai mare eşec al medicinii din secolul al XX-lea, ba chiar al medicinii din toate timpurile dacă luăm în calcul numărul enorm de morţi“. Şi, ca vina să nu cadă numai asupra medicilor, Barry face următoarea remarcă: „Medicii au înţeles cât de mare era ameninţarea, ştiau cum să vindece pneumoniile bacteriene secundare şi au oferit sfaturi privind sănătatea publică, sfaturi care ar fi putut salva vieţile a zeci de mii de americani. Dar politicienii le-au ignorat“.https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/102005922